În perioada interbelică, Oradea a traversat o etapă economică complexă, marcată de instabilitate politică și crize succesive. Această situație a afectat profund viața locuitorilor, în special a șomerilor.
În 1924, populația orașului era de aproximativ 68.080 de locuitori, în creștere datorită migrației din zonele rurale. Majoritatea orădenilor erau angajați în industrie și comerț, în timp ce câțiva lucrau în administrație și servicii publice. Nicolae Firu, un învățător local, a evidențiat că orașul avea peste 60 de întreprinderi industriale, inclusiv fabrici de tricotaje și produse chimice, majoritatea având rădăcini în perioada austro-ungară.
Deși părea că economia funcționează, realitatea era diferită. Criza post-război din anii 1920 a generat haos economic și politic. În acest context, comunismul a început să capete adepți, iar grevele și protestele au devenit frecvente. În decembrie 1924, aproximativ 1.000 de muncitori șomeri au participat la o adunare organizată de lideri socialiști și comuniști.
În 1927, șomajul a crescut semnificativ, cu 270 de întreprinderi funcționând la capacitate redusă și aproximativ 6.000 de șomeri în oraș. Ziarele locale raportau un șomaj de până la 29,3%, cu rate alarmante în diverse sectoare, inclusiv 39,5% în construcții.
Din cauza lipsei comenzilor, Primăria a implementat măsuri de sprijin, inclusiv taxe pe diverse servicii pentru a susține șomerii. În 1929, a fost creat un fond dedicat ajutorării celor săraci, iar autoritățile alocau fonduri pentru a oferi mese calde și asistență materială.
Pe parcursul anilor '30, criza economică globală a agravat situația. Numărul șomerilor a crescut, iar Primăria a încercat să le ofere locuri de muncă prin implicarea lor în proiecte publice. În 1931, numărul șomerilor angajați în lucrări publice a crescut semnificativ, dar continuau să existe probleme de neprezentare la muncă.
În concluzie, Oradea a fost afectată profund de problemele economice interbelice, iar autoritățile locale au încercat diverse soluții pentru a sprijini populația afectată de șomaj, însă cu resurse limitate și succes variabil.
