Solstițiul de iarnă este un eveniment astronomic important ce se petrece anual în jurul datei de 21 decembrie. Acesta este influențat de înclinarea axei Pământului și de poziția sa în raport cu Soarele, ceea ce face ca emisfera nordică să primească cea mai redusă cantitate de lumină solară pe parcursul anului.
În timp ce iarna meteorologică începe pe 1 decembrie, iarna astronomică se definește prin poziția Soarelui pe cer. De solstițiu, Soarele atinge cel mai sudic punct al traiectoriei sale vizibile, situându-se deasupra Tropicului Capricornului, la circa 23 de grade și 27 de minute sud față de Ecuator.
În București, ziua de 21 decembrie va avea aproximativ 8 ore și 50 de minute, iar noaptea se va întinde pe aproape 15 ore și 10 minute. Durata zilei variază ușor în întreaga țară, în funcție de coordonatele geografice.
Un aspect remarcabil al acestui fenomen îl reprezintă poziția scăzută a Soarelui pe cer, care, la latitudinea medie a României, nu depășește 21 de grade deasupra orizontului la prânz. Aceasta determină umbre mai lungi decât în sezonul cald, chiar și în jurul orei 12.
După solstițiul din 21 decembrie, zilele vor începe să se lungească treptat până la solstițiul de vară, programat pentru 21 iunie 2027, când va avea loc cea mai lungă zi a anului.
Termenul de „solstițiu” provine din latină, de la „solstitium”, derivat din „sol” (Soare) și „sistere” (a sta pe loc), sugerând că, în această perioadă, poziția aparentă a Soarelui pe cer se schimbă foarte puțin de la o zi la alta.
În emisfera nordică, solstițiul din decembrie semnifică începutul iernii astronomice, în timp ce în emisfera sudică anunță începutul verii.







