În secolul XX, transportul feroviar a atins apogeul în Oradea, orașul având legături directe între zonele industriale și căile ferate. Traseele erau operate de locomotive electrice și diesel, facilitând transportul de marfă prin zone precum Velența, Ioșia și centrul orașului.
În urmă cu 120 de ani, Oradea a început să dezvolte o rețea de căi ferate industriale. Prima linie a fost inaugurată în 1858 și a legat orașul de Pesta, urmată în 1870 de legătura cu Cluj. Această expansiune a fost crucială pentru industrializarea orașului, cu fabrici de spirt, ciment și mori apărând în sud și est.
Prin 1880, orașul a obținut permisiunea de a construi o linie de transport marfă, racordată în Velența, care se întindea pe Calea Clujului și alte străzi importante. Linia a devenit operațională pe 28 august 1882, servind diverse întreprinderi locale.
În 1900, rețeaua feroviară a fost extinsă pentru a include rute suplimentare, iar în 1905 a început electrificarea liniilor, permițând utilizarea locomotivelor electrice. Acestea au fost fabricate la uzina Weitzer din Arad, având un impact semnificativ asupra eficienței transportului.
Linia din Ioșia a fost inaugurată în 1909, deservind turnătoria Phoebus și alte industrii din zonă. Până în anii 1920, numărul locomotivelor electrice s-a înmulțit, iar rețeaua a fost utilizată intensiv de către numeroase fabrici și depozite.
Cu toate acestea, începutul anilor 1990 a marcat declinul căilor ferate industriale din Velența, multe dintre ele fiind închise din cauza degradării infrastructurii și a reducerii activității industriale. În 1994, liniile au fost complet dezafectate, iar ultimele rămășițe ale fostelor căi ferate au fost demontate până în 2006.
Astăzi, doar câteva elemente din trecutul feroviar al Oradiei mai pot fi observate, amintind de o eră de progres și urbanizare în oraș.
