Accesul la indemnizația pentru creșterea copilului devine complicat pentru cei care au muncit în străinătate înainte de nașterea copilului. Un raport recent al Avocatului Poporului subliniază dificultățile întâmpinate de persoanele care revin în România după o perioadă de muncă în alte state membre UE.
Potrivit documentului, autoritățile române nu acceptă întotdeauna cumumul perioadelor de muncă din România și din străinătate. De exemplu, o femeie cu o experiență profesională de 15 luni, din care opt în România și șapte în Austria, și-a văzut cererea de indemnizație respinsă. Motivul invocat a fost că ultima activitate a desfășurat-o în Austria, deși nu mai era angajată în momentul nașterii.
Avocatul Poporului a contestat această interpretare, solicitând clarificări din partea Comisiei Europene. Conform raportului, atunci când o persoană nu lucrează, trebuie să se ia în considerare și reședința obișnuită, astfel că ultimul loc de muncă dintr-un alt stat UE nu ar trebui să afecteze dreptul la indemnizație.
O altă problemă identificată se referă la gestionarea cererilor din partea persoanelor care nu sunt eligibile în România. În aceste cazuri, Avocatul Poporului recomandă ca dosarul să fie înaintat autorităților competente din alte state, iar solicitantul să fie informat corespunzător. Totuși, procesul a fost marcat de întârzieri semnificative, unele cereri ajungând la destinație abia după doi ani.
În plus, regulamentul european prevede măsuri pentru situațiile în care autoritatea dintr-un alt stat nu răspunde prompt, obligând la plată provizorie a indemnizației până la stabilirea competenței. Avocatul Poporului cere modificări legislative pentru a simplifica aceste proceduri, astfel încât părinții care au muncit în diferite state UE să nu fie nevoiți să se reangajeze în România pentru a beneficia de drepturile cuvenite.
