În România, tinerii care ies din sistemul de protecție pot beneficia de o indemnizație până la vârsta de 26 de ani, însă aceasta nu este acordată automat. Pentru a putea primi această formă de sprijin financiar, tinerii trebuie să demonstreze că sunt încadrați într-o formă de învățământ sau că sunt angajați, oferind periodic dovezi care să ateste menținerea acestor condiții.
Indemnizația, reglementată prin articolul 129 din Legea nr. 272/2004, se adresează exclusiv tinerilor care au beneficiat de o măsură de protecție specială. Astfel, vârsta nu este singura cerință; este esențial ca tinerii să fi avut o măsură de protecție stabilită legal și să respecte celelalte criterii necesare.
Sprijinul financiar este destinat facilitării tranziției de la sistemul de protecție către o viață independentă. Tinerii pot opta să urmeze fie o formă de învățământ recunoscută, fie să fie angajați, fără a fi necesar să îndeplinească ambele condiții simultan.
Există diverse opțiuni în cadrul sistemului de învățământ, inclusiv organizare de zi, seral sau cu frecvență redusă în învățământul preuniversitar, iar în învățământul superior sunt disponibile programe cu frecvență, frecvență redusă și la distanță.
Tinerii care au capacitate deplină de exercițiu pot alege între continuarea măsurii de protecție specială și încetarea acesteia, având apoi dreptul la indemnizație. Această decizie trebuie formulată în scris și poate fi făcută o singură dată.
Cuantumul indemnizației se calculează în funcție de Indicatorul Social de Referință (ISR). În anul 2026, ISR este estimat la 660 de lei, ceea ce înseamnă că indemnizația lunară va ajunge la aproximativ 3.170 de lei.
Beneficiarii trebuie să rămână activi în menținerea eligibilității pentru a continua să primească indemnizația. Tinerii angajați vor trebui să prezinte o adeverință de la angajator la fiecare trei luni, în timp ce cei care studiază trebuie să depună un document de la unitatea de învățământ la fiecare șase luni. Netransmiterea la timp a acestor dovezi poate duce la suspendarea plății indemnizației.
Astfel, indemnizația nu este un venit oferit necondiționat, ci o formă de sprijin care necesită dovedirea constantă a angajării sau a continuării studiilor.
