În noaptea de 25 ianuarie 2025, hoții au pătruns în Muzeul Drents din Olanda cu ajutorul echipamentului exploziv, sustrăgând artefacte de aur împrumutate de la Muzeul Național de Istorie a României, inclusiv un coif de aur și trei brățări. Deși obiectele nu au fost recuperate, autoritățile continuă investigațiile, iar statul român a primit despăgubiri de 5,7 milioane de euro pentru bunurile furate.
În septembrie 2025, Muzeul de Istorie Naturală din Paris a fost victima unui jaf, hoții luând pepite de aur în valoare de peste 1,5 milioane de dolari, profitând de un sistem de alarmă defect din cauza unui atac cibernetic anterior.
La 19 octombrie 2025, patru hoți înarmați au atacat în plină zi Galeria Apolo din muzeul Louvre, furând bijuterii ale Coroanei Franței în valoare de 88 milioane de euro. Ministrul Justiției din Franța a recunoscut eșecul protocoalelor de securitate, iar un raport preliminar a dezvăluit că o treime din sălile vizate nu erau supravegheate.
O zi mai târziu, un alt furt a avut loc în Langres, unde a fost atacată o vitrină cu monede de aur și argint din muzeul Maison des Lumières Denis Diderot. Autoritățile locale au angajat o firmă de securitate privată pentru a întări protecția în așteptarea modernizării sistemului de securitate.
La 6 octombrie 2025, Muzeul Național de Istorie St. Fagans din Cardiff a fost, de asemenea, ținta unui furt, hoții sustrăgând bijuterii din epoca bronzului, ceea ce indică o planificare atentă a acestor crime.
Aceste incidente nu doar că afectează patrimoniul cultural, dar și relevanța financiară a muzeelor. Statisticile arată că doar 8% din operele de artă furate sunt recuperate, iar cazuri celebre rămân nerezolvate, precum furtul unei lucrări de Corot din 1998 sau al capodoperelor de la Muzeul Isabella Stewart Gardner.
În România, securitatea patrimoniului cultural este o problemă de actualitate, cu multiple deficiențe care afectează integritatea bunurilor culturale. Subfinanțarea muzeelor duce la lipsa investițiilor în sisteme moderne de securitate, iar digitalizarea patrimoniului este incompletă, îngreunând recuperarea bunurilor dispărute.
Managerul Muzeului Ţării Crişurilor – Complex Muzeal, Gabriel Moisa, a subliniat importanța unui sistem de protecție performant, care include camere de supraveghere și alarme de ultimă generație, datorită reabilitării recente a muzeului. Acesta a menționat că există un interes constant pentru îmbunătățirea securității, inclusiv prin programul de colaborare cu autoritățile locale.
Muzeul Ţării Crişurilor dispune de un patrimoniu bogat, cu peste 637.000 de obiecte, inclusiv tezaure rare. Printre acestea se numără Cănile de la Tăuteu, unice în Europa, și tezaurul dacic de argint de la Sacalasău. Aceste obiecte sunt păstrate în condiții de maximă siguranță, ceea ce reflectă angajamentul instituției față de protejarea patrimoniului cultural.
