Întâlnirile „Jewish Talks”, organizate pentru a explora istoria comunității evreiești din Oradea, au continuat recent cu o mărturie profundă din partea Veronicăi Rozenberg, fiica lui Adalbert Rosinger, un supraviețuitor al Holocaustului.
Adalbert Rosinger, comunist convins, a trecut prin lagărul de la Vapniarka, dar și prin regimul comunist, petrecând mai mult de opt ani în închisoare. La peste patru decenii de la moartea sa, fiica sa a publicat memoriile sale, oferind o perspectivă asupra istoriei familiale.
Veronica Rozenberg, în vârstă de 74 de ani și stabilită în Israel, a dezvăluit că a crescut fără cunoștința multora dintre tragediile prin care a trecut familia sa, inclusiv despre rudele ucise în timpul Holocaustului. Aceasta a aflat detalii despre istoria familiei abia mai târziu, prin manuscrisul lăsat de tatăl său și cercetările efectuate în arhivele CNSAS.
Adalbert Rosinger, născut în 1909 la Oradea, a fost activ în mișcarea comunistă încă din tinerețe. A fost arestat de mai multe ori și, în 1941, a fost internat în lagărul de la Vapniarka, supraviețuind în condiții extrem de dificile. Din păcate, majoritatea membrilor familiei sale nu s-au întors din deportările din 1944 la Auschwitz.
După război, Rosinger a ocupat funcții importante în economia noului regim, dar a fost arestat din nou în 1961, fiind condamnat pentru infracțiuni economice. Fiica sa a dedicat ani de studiu acestor procese, concluzionând că acuzațiile aduse tatălui său și altor funcționari au fost fabricate.
Veronica a emigrat în Israel în 1975, iar părinții săi au putut să o urmeze câțiva ani mai târziu. În ultimii ani ai vieții sale, Adalbert a lucrat la memoriile sale, care au fost publicate abia în 2022, sub titlul „Destinul unui evreu comunist într-o democrație populară”.
Veronica a revenit în Oradea pentru a-și explora rădăcinile și a descoperi mormintele bunicii și verișoarei sale în cimitirul evreiesc. Această experiență a fost emoționantă, dezvăluind tăcerea care a învăluit istoria familiei sale timp de decenii.
Pe măsură ce a îmbătrânit, perspectiva Veronicăi asupra tragediei Holocaustului s-a schimbat, iar vizitele la locurile de memorie au devenit din ce în ce mai copleșitoare, amintindu-i de trecutul familiei sale. Această căutare a urmelor celor dispăruți este o recuperare importantă a unei istorii care merită să fie cunoscută și rememorată.
