În spatele unor lucrări de artă se ascund adesea povești profunde, iar fiecare tablou poate aduce cu sine momente de bucurie și tristețe în egală măsură.
La cea de-a XXXIII-a ediție a Târgului Meșterilor Populari, organizat între 17 și 19 iulie în Oradea, am avut ocazia să o întâlnim pe Laura Maria Dudaș, o artistă din Betfia, județul Bihor. Cu un zâmbet melancolic, ea expunea o serie de tablouri cu teme religioase, fiecare dintre ele fiind realizat din sute sau chiar mii de mărgele colorate.
Laura a început să creeze aceste opere de artă acum doi-trei ani, iar timpul necesar finalizării unui tablou variază între o lună și o lună și jumătate, în funcție de dimensiune și complexitate. „Dacă lucrezi constant, poți termina mai repede, dar dacă te oprești, e greu să te întorci”, explică ea.
Un tablou de dimensiuni medii poate conține între 2.000 și 3.000 de mărgele, iar procesul de cusut este deosebit de minutios. Laura a început să coasă pentru a-și menține mintea ocupată și a evita gândurile negative cauzate de problemele de sănătate, în special după o intervenție chirurgicală la coloană.
„Am dorit să mă distrez și să nu mă mai gândesc la durere. Mă simt foarte sensibilă și, la un moment dat, am realizat că trebuie să fac ceva constructiv. Așa am început cu mărgelele lipite, dar am realizat că nu rezistă fără a fi cusute”, a adăugat ea.
Laura a absolvit școala de confecții și a lucrat ca croitoreasă timp de mulți ani, inclusiv în străinătate, unde a îngrijit seniori. Însă, problemele de sănătate au determinat-o să se întoarcă acasă, unde a descoperit pasiunea pentru arta cusutului.
Pentru ea, cusutul nu este doar o ocupație, ci o formă de terapie. „Este o modalitate de a mă concentra pe ceva frumos și de a-mi alunga gândurile negative”, spune Laura. Prima sa lucrare a fost un tablou reprezentând Familia Sfântă, iar multe dintre creațiile sale au fost donate bisericilor sau oferite ca daruri.
La 49 de ani, Laura Maria Dudaș se bucură de o viață liniștită, înconjurată de mărgelele colorate pe care le îmbină cu talent, susținută de mama ei și de învățătoarea sa, care a fost o sursă de inspirație.
„Mama mă încurajează mereu. Îmi spune că trebuie să continui, că este un dar de la Dumnezeu”, încheie ea.
