Curtea de Apel București a decis, în mod definitiv, ca Viorel Pașca, alături de familia și colaboratoarea sa, să nu fie reținuți în dosarul cunoscut sub numele de "azilele groazei" din Dumbrava. Instanța a infirmat acuzațiile de trafic de persoane și constituirea unui grup infracțional organizat formulate de DIICOT.
Judecătorii au subliniat că persoanele cazate în centrele din Dumbrava, Incești și Tinca nu erau sechestrate sau exploatate, având condiții decente de trai și libertatea de a pleca oricând. De asemenea, s-a menționat că alternativa pentru mulți dintre aceștia era, de fapt, revenirea în stradă.
În motivarea deciziei, instanța a evidențiat lipsa dovezilor solide din partea DIICOT care să susțină acuzațiile de trafic. Conform magistraților, nu existau indicii temeinice care să fundamenteze suspiciunea că inculpații ar fi comis infracțiuni în acest caz.
În ceea ce privește acuzația de îmbogățire ilicită, judecătorii au constatat că sumele gestionate de Pașca și colaboratorii săi erau insuficiente pentru a susține o astfel de teorie. Aceștia au calculat că, în medie, fiecare beneficiar primea doar câțiva lei pe zi, ceea ce nu susține ideea de exploatare financiară.
Instanța a adus în discuție și faptul că statul cheltuiește sume considerabile pentru a ajuta persoanele vulnerabile, comparativ cu cheltuielile pe care le-ar avea în centrele gestionate de Pașca. De asemenea, s-a menționat că cei adăpostiți beneficiau de îngrijire medicală, inclusiv consultații periodice și tratamente, contrar acuzațiilor de abandon.
În concluzie, Curtea a reafirmat că persoanele cazate în casele lui Pașca nu au fost niciodată private de asistență medicală sau de condiții esențiale de trai. Decizia instanței arată că, în ciuda lipsei autorizațiilor, aceste persoane primeau îngrijiri necesare și nu erau expuse unor condiții de trai degradante.
