Salariile din România sunt afectate semnificativ de impozite și contribuții. De exemplu, pentru un salariu brut de 10.000 de lei, angajatul primește un salariu net de 5.850 de lei după reținerea contribuțiilor la pensie, sănătate și impozitul pe venit. Contribuțiile totale reținute de la angajat sunt de aproximativ 4.150 de lei.
În plus față de aceste sume, angajatorul suportă un cost suplimentar de 225 de lei pentru contribuția asiguratorie pentru muncă, ceea ce face ca totalul costului pentru angajator să ajungă la 10.225 de lei.
Analizând datele, rezultă că aproximativ 42,8% din costul total al muncii reprezintă taxe și contribuții, iar restul de 57,2% ajunge efectiv la angajat sub formă de venit net.
În comparație cu media Uniunii Europene, tax wedge-ul din România se situează la 42,8%, în timp ce media UE este de 40,3%. Chiar dacă România nu se află pe primul loc în acest clasament, se observă că țări ca Belgia și Germania au valori semnificativ mai mari, de până la 52,5% respectiv 49,3%.
Un aspect important de menționat este că impozitul pe venit de 10% nu reflectă întreaga povară fiscală, care este în mare parte generată de contribuțiile sociale. De exemplu, pentru salariul menționat, contribuțiile sociale sunt de 3.500 de lei.
În plus, România se confruntă cu provocări legate de veniturile fiscale, care au fost de 27,9% din PIB în 2024, comparativ cu media UE de 39,4%, ceea ce sugerează probleme în colectarea veniturilor din economia formală.
Astfel, deși munca este impozitată semnificativ, statul reușește să colecteze mai puține venituri fiscale decât majoritatea țărilor din Uniunea Europeană.
