Marius Deaconu, un istoric din Oradea, a absolvit studiile liceale la Colegiul Național „Emanuil Gojdu” și a obținut licența și masteratul în Istorie la Universitatea din Oradea. În perioada studenției, a fost activ în mișcarea studențească, devenind vicepreședinte și ulterior președinte al ANOSR. De asemenea, a realizat doctoratul la București sub îndrumarea profesorului Bogdan Murgescu și, începând din 2025, va fi lector la Facultatea de Istorie a Universității din București.
Teza sa de doctorat, care analizează dimensiunea socială a învățământului superior în perioada comunistă din România, va fi publicată anul viitor. Anterior acestui rol academic, Deaconu a beneficiat de o bursă la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și a efectuat un stagiu la Open Society Archives din Budapesta. Cercetările sale se concentrează pe istoria socială a educației și pe mobilitatea socială în România, atât în perioada comunistă, cât și postcomunistă.
Deaconu consideră că nu există o separare clară între liderul studenților din trecut și istoricul de astăzi, subliniind că educația este un element central care poate influența destinul unei persoane. El a început facultatea în condiții financiare dificile, ceea ce l-a determinat să reflecteze asupra accesului la educație.
Ca istoric, Deaconu face parte dintr-o generație formată după 1989 și contestă împărțirea simplistă între „istoricii vechi” și „istoricii noi”. El recunoaște diversitatea în rândul istoricilor din ambele categorii și se angajează să abordeze subiecte de interes pentru societatea românească, având în vedere responsabilitatea profesională.
Unul dintre subiectele sale de cercetare se referă la accesul la universitate în ultimii ani ai comunismului, demonstrând cum o alianță între diferite structuri de putere a restricționat accesul la educație pentru tinerii din generația „decrețeilor”. Teza sa arată că, în acel context, studiile universitare au devenit un instrument important pentru transferul privilegiilor între generații.
Deaconu subliniază că scopul cercetării nu este doar reconstituirea trecutului, ci și înțelegerea prezentului. Colaborează cu decanul Facultății de Istorie pentru a scrie o istorie a învățământului privat din România și intenționează să elaboreze un bilanț al economiei din perioada Ceaușescu pentru a analiza critic realizările regimului.
Referitor la comunicarea istoriei, Deaconu crede că istoricul trebuie să se adreseze publicului pe canalele moderne, inclusiv prin platforme precum TikTok. El consideră că, deși există diverse moduri de a discuta despre istorie, onestitatea intelectuală este esențială.
El abordează cu seriozitate discursurile nostalgice legate de comunism și legionarism, căutând să ofere studenților instrumentele necesare pentru a contesta narațiunile eronate. Deaconu afirmă că, în calitate de istoric, trebuie să explice corect evenimentele trecutului și să se asigure că istoria este livrată de persoane competente și oneste, nu de oportuniști sau de inteligență artificială.
