Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit că instanțele din România nu pot aplica legea penală mai favorabilă pentru a închide dosarele de fraudă gravă legate de fondurile Uniunii Europene prin prescripție. Această decizie a fost pronunțată în cadrul cazului cunoscut sub numele de „Lin II”, în urma unei contestații formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
În cazul respectiv, un administrator de societăți comerciale a fost acuzat de emiterea de facturi fiscale fictive, ceea ce a condus la un prejudiciu de aproximativ 268.536 lei (aproximativ 59.304 euro) și o evaziune de TVA de 163.656 lei (aproximativ 36.142 euro). Răspunderea penală a fost însă considerată prescrisă de instanța română.
În urma unei decizii anterioare a Curții Constituționale, care a declarat neconstituțională o prevedere din Codul penal privind întreruperea cursului prescripției, s-au generat confuzii în calcularea termenelor limită, ceea ce a dus la închiderea unor procese pentru prescripție.
În 2023, CJUE a intervenit pentru a clarifica aplicarea legislației în cazurile de fraudă gravă, subliniind că instanțele române trebuie să respecte standardele europene și să nu aplice interpretări naționale care ar putea duce la impunitate în astfel de cazuri. De asemenea, CJUE a stabilit că orice fraudă care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene și depășește 50.000 euro trebuie considerată gravă, chiar dacă prejudiciul efectiv este mai mic.
Decizia CJUE nu impune redeschiderea dosarelor deja închise, dar subliniază că hotărârile contestate pot fi revizuite. Înalta Curte de Casație și Justiție a reacționat la această hotărâre, reafirmând angajamentul său de a respecta atât legislația națională, cât și normele europene. Instanța a accentuat că interpretarea sa în ceea ce privește prescripția nu contravine dreptului Uniunii Europene, ci se aliniază valorilor fundamentale ale statului de drept.
