În județul Bihor, realitatea privind copiii cu cerințe educaționale speciale (CES) devine tot mai îngrijorătoare. În anul școlar 2025-2026, în unitățile de învățământ din zonă erau înregistrați 2.046 de copii cu CES, ceea ce reprezintă o creștere de aproximativ 22% față de anul precedent, când numărul era de 1.677.
Dintre aceștia, 1.458 au dizabilități ușoare sau moderate, 382 au intelect liminar, iar 206 suferă de dizabilități grave sau severe. Această diversitate de nevoi educaționale necesită o atenție specială din partea sistemului de învățământ.
Conform definițiilor, un copil cu dizabilitate ușoară poate avea dificultăți în înțelegerea materialului didactic, necesită timp suplimentar și explicații detaliate. În contrast, copiii cu dizabilități grave pot avea nevoie de suport semnificativ în învățare, comunicare, autonomie și mobilitate.
O analiză din 2026 a evidențiat întârzieri de aproximativ doi ani în ceea ce privește citirea și matematică, subliniind importanța sprijinului personalizat. În același an, 1.005 copii au fost evaluați, iar 901 au primit certificate de orientare, dintre care 569 au fost recomandate pentru integrarea în învățământul de masă.
Specialiștii subliniază că acceptarea unei evaluări CES este adesea dificilă pentru părinți, care pot percepe certificatul ca pe o etichetare negativă. Cristina Avrigeanu, directoarea CJRAE Bihor, explică că acest certificat nu definește copilul, ci îi recunoaște nevoile educaționale specifice.
Intervențiile timpurii sunt esențiale pentru a reduce efectele dificultăților de învățare, iar CJRAE a raportat 341 de cazuri în care au fost recomandate servicii educaționale de sprijin.
În prezent, Bihor dispune de 67 de profesori itineranți și de sprijin care colaborează cu 95 de unități de învățământ. Aceștia sunt responsabili pentru un număr mediu de 16 copii, în condițiile în care normele prevăd un număr optim de 8-12 copii per profesor.
Realitatea din școli arată că simpla prezență a unui copil cu CES într-o clasă nu garantează integrarea sa efectivă. Resursele și sprijinul oferit variază, iar condițiile de lucru pentru profesorii de sprijin sunt adesea dificile.
În concluzie, acceptarea și sprijinul specializat sunt cruciale pentru a oferi copiilor cu CES șanse echitabile de succes în educație. Cristina Avrigeanu îi încurajează pe părinți să vadă certificatul CES ca pe o oportunitate, nu ca pe o etichetă.
