Calculul impozitului pe profit se bazează pe rezultatul contabil, dar acesta suferă ajustări conform legislației fiscale. Anumite venituri sunt excluse din baza de impozitare, în timp ce alte cheltuieli, dacă nu sunt deductibile, sunt adăugate înapoi la calcul.
Declarația 101 detaliază veniturile neimpozabile și cheltuielile nedeductibile, evidențiind importanța acestor ajustări. De exemplu, anumite dividende și veniturile din anularea cheltuielilor nedeductibile nu sunt luate în considerare la stabilirea rezultatului fiscal.
Începând cu 2026, sumele obținute din creditul fiscal pentru cercetare-dezvoltare și bonificațiile oferite pentru plata anticipată a impozitului vor fi considerate neimpozabile.
Este o concepție greșită că orice cheltuială contabilă reduce automat impozitul pe profit. Unele cheltuieli sunt deductibile integral, altele doar parțial, iar unele sunt complet excluse.
Cheltuielile de protocol, de exemplu, sunt deductibile în limita prevăzută de lege, iar pentru autoturisme deductibilitatea este limitată dacă vehiculul nu este folosit exclusiv pentru activitatea economică.
ANAF a constatat, în urma controalelor, că unele cheltuieli au fost deduse fără respectarea regulilor, ceea ce poate duce la ajustări fiscale. De asemenea, cheltuielile pentru sediul social trebuie analizate în funcție de utilizarea spațiului.
Companiile care înregistrează pierderi fiscale pot recupera aceste sume din profiturile viitoare, dar cu anumite limite. Pierderile anuale înregistrate din 2024 pot fi compensate în termen de cinci ani, dar doar până la 70% din profitul impozabil anual.
Este esențial ca firmele să distingă între contabilitate și recunoașterea fiscală. O cheltuială poate fi validă din punct de vedere contabil, dar nedeductibilă fiscal. De asemenea, anumite venituri pot reduce baza de impozitare. Verificarea corectitudinii încadrării fiscale este crucială, mai ales în contextul modificărilor din 2026.
