Expresia lui Ion Iliescu, fost președinte al României, adresată opoziției într-o întâlnire din 28 ianuarie 1990, rămâne memorabilă. Aceasta a avut loc într-o perioadă crucială, când Europa își refracta hărțile după Summitul de la Malta, iar România se confrunta cu o tranziție tumultoasă.
Ion Iliescu a fost o figură centrală în aceste momente de transformare, fiind ales președinte cu un sprijin popular substanțial, însă moartea sa a generat o reacție mixtă în rândul politicienilor contemporani, unii dintre ei atacându-l chiar post-mortem.
Evenimentele de la Târgu Mureș din martie 1990 și alte conflicte interetnice au marcat o perioadă de instabilitate, iar Iliescu a reușit să gestioneze crizele într-un context de presiuni interne și externe. A lăsat în urmă o moștenire complexă, care continuă să fie dezbătută și contestată.
Decesul său a stârnit controverse, iar unii politicieni s-au arătat dispuși să profite de ocazie pentru a-și exprima opiniile critice, în ciuda respectului datorat unei personalități politice de talie națională. În acest context, discuțiile despre funeraliile de stat și modul în care societatea ar trebui să răspundă la moartea unui fost lider au fost aprinse.
Pe măsură ce actuala clasă politică își propune să își contureze identitatea, reacțiile la moartea lui Iliescu reflectă nu doar viziuni diferite asupra istoriei recente, ci și o înțelegere variată a valorilor democratice și a respectului pentru cei care au condus țara în momente critice.
