În fiecare an, toamna își face simțită prezența, chiar dacă vara pare a fi încă aici. Este un anotimp care aduce cu sine schimbări, atât în natură, cât și în sufletul oamenilor.
Un sentiment profund de nostalgie și melancolie mă cuprinde, amintindu-mi de mama, care obișnuia să spună că „oasele îi spun că vine toamna”, o afirmație ce reflecta realitatea multora dintre noi. Această senzație de tranziție este resimțită și de mine, chiar dacă nu toate semnele sunt evidente.
Privind în adâncul sufletului meu, simt ca o apă stagnantă, plină de amintiri și emoții adunate. Cărțile din biblioteca mea, cele care păstrează cuvintele scrise de-a lungul anilor, devin un simbol al recoltei mele literare.
Toamna aceasta mă îndeamnă să reflectez la trecut, la vremurile când numele meu era asociat cu locuri și evenimente importante. Amintirile sunt vii, dar și ele se estompează odată cu trecerea timpului.
A fost o vreme când scrierea mea era căutată, când telefonul suna frecvent, iar poeziile erau apreciate. Acum, în pragul acestei toamne, mă întreb dacă nu ar fi mai bine să mă retrag din lumina reflectoarelor.
Cele 48 de cărți care îmi poartă numele sunt suficiente pentru a-mi lăsa amprenta. Totuși, scrisul va rămâne parte din mine, chiar dacă aleg să nu public din nou. Prietenii care mă întreabă cum mă simt vor continua să primească versuri și gânduri în privat.
Toamna poetului este aici, și sufletul meu o știe!
Dan Rotaru
