Recent, au apărut îngrijorări legate de starea actuală a învățământului românesc, alimentate de anunțurile recente privind numirea lui Ilie Bolojan în funcția de prim-ministru. Mulți se așteptau ca noua conducere să implementeze standarde moderne în educație și să aloce cele 6 procente din PIB pentru acest domeniu, considerat prioritar.
Cu toate acestea, comparația între sistemul educațional de astăzi și cel de acum câteva decenii relevă o degradare semnificativă. Ultimii miniștri ai Educației, toți din cadrul partidelor liberale, au fost critici pentru măsurile adoptate, care au inclus eliminarea tezelor, restricționarea activităților în clasă și o gestionare slabă a resurselor. Aceste decizii sunt văzute ca o formă de sabotaj al educației, cu un impact negativ asupra elevilor și profesorilor.
Informațiile din interiorul sistemului sugerează că din ce în ce mai mulți profesori nu își îndeplinesc responsabilitățile, iar activitățile didactice sunt adesea superficiale. De exemplu, orele de dirigenție sunt neglijate, iar validarea notelor se realizează fără transparență. Rezultatele examenelor naționale au devenit subiecte de îngrijorare, iar îndoielile cu privire la autenticitatea acestora sunt tot mai frecvente.
Acțiunile guvernamentale sunt adesea percepute ca reforme superficiale, care nu abordează problemele fundamentale ale sistemului educațional. Măsurile recente, cum ar fi creșterea numărului de ore pentru profesori și diferențierea plăților, au stârnit controverse și nemulțumiri. Directorii și inspectorii din educație trebuie să facă față unor provocări majore, iar lipsa de responsabilitate în rândul acestora poate duce la o deteriorare și mai mare a calității învățământului.
Pe scurt, actualul context al educației românești se confruntă cu multiple provocări, iar soluțiile necesare nu sunt ușor de identificat. Este esențial ca toți actorii implicați în procesul educațional să colaboreze pentru a asigura un viitor mai bun pentru elevi și pentru a reconstrui încrederea în sistemul educațional din România.
