Pe 14 august 1893, a fost inaugurat un segment important al istoriei feroviare românești, mocănița care lega Sebiș de Moneasa. Această cale ferată îngustă, cu o lungime de 25 de kilometri, a fost construită cu sprijinul baronului Friedrich Wenckheim, care a achiziționat stațiunea Moneasa în 1891.
Trenul pornea din Sebiș, având opriri în localitățile Prăjești, Donceni, Dezna, Rănușa, până la destinația finală, Moneasa, contribuind semnificativ la dezvoltarea economică a zonei. Mocănița nu doar că transporta localnici, ci și turiști, sprijinind astfel industria turismului și activitățile economice locale, cum ar fi exploatările de calcar.
Linia ferată, construită din oțel și având 67 de poduri și podețe, a fost realizată integral din fondurile baronului Wenckheim. Mocănița dispunea de șase vagoane de călători și 41 de vagoane pentru mărfuri, fiind trasă de locomotivele Siegle, aduse din Viena.
După Marea Unire, controlul stațiunii Moneasa a trecut în mâinile Ministerului Sănătății, iar circulația trenului a fost redusă în perioada interbelică. Regimul comunist a adus o schimbare drastică, iar mocănița a fost neglijată, drumurile asfaltate făcând-o redundantă.
În anii '60, autoritățile au decis să desființeze complet linia ferată, topind calea ferată de 25 de kilometri. În prezent, doar ruinele gării mai amintesc de odinioara populara mocăniță, care ar fi putut atrage turiști, similar cu cele din alte regiuni ale țării.
