În ultimii ani, migrația academică a evoluat spre nord-vest, Olanda devenind un pol de atracție pentru studenții români. Universitățile olandeze, în special cele din Groningen, oferă un sistem educațional bazat pe practică și performanță, un model pe care România încearcă să-l adopte.
Structura anului universitar în Olanda diferă semnificativ de cea din România. În loc de cele două semestre tradiționale, universitățile olandeze utilizează un sistem format din patru module, cu examene la fiecare două luni. Această abordare stimulează o învățare continuă, păstrând studenții mai implicați și mai puțin obosiți.
Clasamentele internaționale ale universităților evidențiază Olanda, care are cinci instituții în top 100, în timp ce România nu se regăsește în primele 1000. Universitatea din Groningen, deși nu figurează în top 3 olandeze, se află anual între locurile 70 și 80 la nivel global, fiind fondată în 1614 și având o reputație solidă în cercetare.
Numărul studenților români la Universitatea din Groningen a crescut constant, ajungând la peste 900. Aceștia contribuie semnificativ la viața academică, având o comunitate activă și reprezentată prin Asociația Studenților Români din Groningen, înființată în 2023.
Facultățile cele mai populare printre studenții români includ Știința și Ingineria, Științele Umane și Dreptul, cu programe specifice precum Știința Informațiilor, Psihologie și Drept European.
Groningen, cu o populație de aproximativ 240.000 de locuitori, dintre care un sfert sunt studenți, este adesea considerat unul dintre cele mai fericite orașe din Europa. Oferă o gamă variată de activități culturale, sportive și de divertisment, fiind un loc ideal pentru studiu și relaxare.
Cu toate acestea, studenții se confruntă cu dificultăți în găsirea locuințelor, din cauza cererii mari și a ofertei limitate. Deși această problemă este semnificativă, mulți studenți reușesc să-și găsească locuri de muncă începând cu anul doi de studiu, diminuând astfel presiunea financiară.
În concluzie, modelul educațional din Groningen subliniază importanța competențelor și a pregătirii pentru viața profesională, în contrast cu accentul pus pe obținerea diplomelor. Aceasta este o lecție valoroasă, nu doar pentru România, ci pentru toți cei care doresc să îmbunătățească sistemul educațional actual.
