În secolul al IX-lea, bulgarii paulicieni, o sectă eretică din Armenia, au ajuns în Bulgaria și, ulterior, în Transilvania și Banat după căderea Constantinopolului în 1453. Aceștia, considerați urmași ai apostolului Pavel, căutau o viață mai bună, părăsind Imperiul Otoman. Între familiile care s-au stabilit în această zonă se numără Tomyan și Bibics.
Jakob Bibics, născut în jurul anului 1700, a obținut titlul de baron în 1722, ceea ce i-a deschis porțile administrației habsburgice. În 1737, familia Bibics s-a mutat în Banat, unde au achiziționat proprietăți în Zărand.
Margareta Tomyan, născută în 1709, provenea dintr-o familie nobilă și a fost căsătorită cu Marko Kacsamov, un judecător bulgar. După moartea acestuia, s-a căsătorit cu Jakob Bibics în 1730. Familia Tomyan a migrat din Ciprovți, stabilindu-se în Vințul de Jos, unde au acumulat o avere considerabilă și s-au convertit la catolicism pentru a beneficia de privilegii.
Familia Bibics, de origine bulgară, a fost recunoscută în 1722, iar Jakob Bibics a fost vicecomite al Aradului între 1735-1746. Aceștia au jucat un rol crucial în colonizarea zonei Sântana, aducând familii de șvabi din diferite regiuni ale Germaniei.
Sub conducerea lui Maria Tereza, în 1742, s-a înființat parohia catolică, iar în 1749 Bibics a finanțat prima biserică catolică din Sântana. De asemenea, au fost inițiate cursuri educaționale pentru tineri, iar în 1751 au sosit piariști pentru a învăța copiii de nobili.
După moartea lui Jakob Bibics în 1754, averea sa a fost sechestrată, dar colonizarea a continuat cu sprijinul împărătesei. Margareta Bibics a continuat să susțină educația în zonă, donând sume considerabile pentru școală și burse pentru tineri.
În 1774, a fost fondată Fundația „Margareta Bibics”, care a contribuit la construcția unui convict pentru studenți. După moartea sa în 1777, a lăsat averea sa pentru a ajuta tinerii să se educe.
Gimnaziul Catolic din Sântana, înființat sub auspiciile sale, a avut un impact semnificativ asupra comunității, contribuind la formarea unei noi generații de tineri din diverse etnii. În 1784, Iosif al II-lea a decis înlocuirea limbii latine cu germana ca limbă oficială, iar în 1788, din cauza scăderii numărului de studenți, școala s-a desființat.
