Pe 10 februarie 1934, Vasile Goldiș, o figură proeminentă a politicii arădene, a decedat la ora 9:15 în locuința sa, pe o stradă care astăzi îi poartă numele. Acesta a fost un activist de frunte, director al ziarului „Românul” și președinte al Asociațiunii pentru Cultura și Literatura Poporului Român. Goldiș a fost și redactor al rezoluțiilor de la Alba Iulia din 1918, având un rol esențial în unirea Transilvaniei cu România.
Născut pe 25 noiembrie 1862, în Mocirla, el a urmat studii la Arad, Viena și Budapesta, devenind profesor de istorie și limbă latină. În 1901, Goldiș a fost ales secretar al eparhiei ortodoxe române a Aradului, contribuind semnificativ la cauza națională românească. A intrat în viața politică, devenind deputat în Parlamentul de la Budapesta și pledând pentru drepturile românilor.
Goldiș a fost un susținător fervent al unirii, iar discursul său din 1 decembrie 1918 la Marea Adunare Națională a subliniat necesitatea acestui demers. Ulterior, a ocupat funcții ministeriale în guvernele României. Însă, după 1926, s-a retras din viața politică, dedicându-se activităților culturale și sociale.
La moartea sa, statul român a organizat funeralii naționale, iar ziarul local a relatat despre atmosfera emoționantă care a însoțit ceremonia. Sicriul său a fost depus în foaierul Palatului Cultural, unde mii de oameni au venit să își aducă omagiu. Ceremonia a fost oficiată de un sobor de preoți, iar la aceasta au participat numeroase personalități din viața publică.
Cortegiul funerar s-a îndreptat spre Cimitirul Eternitatea, fiind însoțit de o mare delegație de oficiali, militari și cetățeni. Mormântul său, situat la intrarea cimitirului, a fost realizat din marmură albă, având un design neo-brâncovenesc și fiind restaurat în 1994. Vasile Goldiș a fost înhumat alături de soția sa, Elena, care a trecut în neființă în 1963.
