În fiecare an, pe 24 iunie, este sărbătorită Sânzienele, cunoscută și sub numele de Drăgaica, o festivitate cu rădăcini adânci în tradiția populară românească. Această zi coincide cu Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și marchează solstițiul de vară, fiind considerată cea mai lungă zi din an.
Originile Sânzienelor sunt legate de un cult solar străvechi. Conform credințelor populare, în noaptea de 23 spre 24 iunie, cerul se deschide, iar Sânzienele, creaturi mitice, coboară pe pământ. Aceste zâne sunt adesea descrise ca fiind frumoase și binefăcătoare, având puteri de a aduce belșug, sănătate și rod în câmpuri.
Deși Sânzienele sunt considerate entități pozitive, ele pot fi și punitive, având capacitatea de a provoca fenomene meteorologice extreme, precum vijelii sau grindină. Această dualitate le conferă un caracter complex în tradiția populară.
Tradițiile asociate cu Sânzienele includ împletirea cununilor din flori de sânziene și spice de grâu, purtate de fetele tinere în cadrul ceremonialului numit Jocul Drăgaicei. Cununile pot fi păstrate pentru protecție sau aruncate pe acoperișuri pentru a prezice recolta anului următor.
De asemenea, fetele adună flori de sânziene în ajunul sărbătorii, punându-le sub pernă în speranța că își vor visa viitorul soț. Întregul ritual este o celebrare a dragostei, fertilității și vitalității, în perfectă armonie cu natura.
Pe lângă obiceiurile de mai sus, în ziua de Sânziene, gospodarii își folosesc florile pentru a face previziuni legate de bunăstarea casei. De exemplu, dacă florile strânse conțin păr de animale sau pene, se consideră că anul va fi roditor.
În această zi specială, este recomandat să nu se lucreze, deoarece se crede că Soarele își suspendă activitatea la amiază. Ritualurile de sănătate și purificare sunt, de asemenea, populare, incluzând scăldatul în ape curgătoare și arderea plantelor aromatice pentru alungarea spiritelor rele.
