Pe 11 august 1456, Iancu de Hunedoara, un important voievod al Transilvaniei, a murit în tabăra militară de la Zemun, în apropiere de Belgrad. Aceasta s-a întâmplat la scurt timp după o victorie semnificativă a creștinilor împotriva invaziei otomane.
Chiar și sultanul Mehmed al II-lea, liderul otoman, a recunoscut meritele lui Iancu, declarând că moartea sa îl întristează, având în vedere că „lumea nu a mai cunoscut un asemenea om”.
Victoria de la Belgrad a adus o perioadă de liniște de aproximativ 70 de ani pentru granițele sud-estice ale Regatului Ungariei. Iancu de Hunedoara este înmormântat în Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Mihail” din Alba Iulia, un lăcaș de cult renumit pentru longevitatea și dimensiunile sale.
Sarcofagul său se află la intrarea catedralei, decorat cu scene de luptă și inscripția „S-a stins lumina lumii”. De-a lungul timpului, s-a speculat că rămășițele lui au fost mutate pentru a le proteja de profanare în timpul invaziilor.
În apropierea acestuia se află monumentele fratelui său, Ioan, decedat în 1442, și al fiului său, Ladislau, mort în 1458. Clopotele catedralei sună zilnic în memoria victoriei sale de la Belgrad.
Papa Calixt al III-lea a considerat victoria lui Iancu ca fiind „cel mai fericit moment al vieții sale” și a decretat tragerea clopotelor bisericilor catolice din Europa la ora 12.00, în fiecare zi, în semn de omagiu.
Asediul de la Belgrad a constituit un moment decisiv în istoria Europei, unde Iancu a reușit să înfrunte o armată otomană numerotând circa 150.000 de soldați, cu o artilerie avansată. Cu ajutorul unui număr semnificativ de voluntari, el a reușit să strângă o forță de circa 30.000 de oameni, în principal vlahi și sârbi ortodocși.
După mai multe zile de bombardamente, armata creștină a reușit să spargă blocada otomană, iar în 23 iulie, forțele turcești s-au retras, lăsând în urmă un număr mare de victime și prizonieri. Această bătălie a marcat o victorie importantă pentru Iancu și a demonstrat abilitățile sale strategice.
