Pe 2 februarie, România și alte națiuni europene sărbătoresc Ziua Ursului, o tradiție populară care leagă acest animal de prognoza vremii. Conform obiceiurilor, ursul iese din bârlog în această zi pentru a-și evalua umbra.
Dacă vremea este rece sau ceață și ursul nu își vede umbra, se consideră că va dărâma bârlogul și va pleca la râu pentru a se hidrata, semn că primăvara se va lăsa așteptată. În schimb, dacă vremea este frumoasă și ursul își vede umbra, va rămâne în bârlog, prevestind o iarnă mai lungă, de aproximativ 40 de zile.
Acest comportament al ursului este asociat cu schimbările vremii de la sfârșitul iernii, similar cu cele pe care le aduce Baba Dochia la începutul primăverii.
De-a lungul istoriei, ursul a avut un rol semnificativ în mitologia diferitelor culturi. La greci, de exemplu, era legat de zeița Artemis, iar la celți, simboliza puterea războinicilor. De asemenea, numele zeului Zalmoxis este asociat cu „piele de urs”, semnificând importanța acestui animal în spiritualitatea geto-dacilor.
Ziua Ursului este adesea considerată parte dintr-un ciclu mai mare de sărbători numit Martinul cel Mare, care include ritualuri menite să protejeze gospodăriile de pericole, inclusiv prin practicile de îmbolnăvire și protecție a copiilor. În această zi, ursul nu este numit direct, ci se fac referiri respectuoase, cum ar fi „Moș Martin”, pentru a-i recunoaște caracterul sacru.
