Pe 27 august, creștinii o sărbătoresc pe Sfânta Monica, un exemplu strălucit de mamă din primele veacuri ale creștinismului, renumită pentru răbdarea și rugăciunile ei neîncetate.
Născută în secolul al IV-lea în Tagaste, în nordul Africii, Monica provine dintr-o familie creștină, unde a fost educată în spiritul credinței. Această temelie a fost un suport constant pe parcursul întregii sale vieți.
Monica s-a căsătorit cu Patriciu, un bărbat cu un temperament aprig și obiceiuri păgâne. Deși căsnicia lor a fost marcată de dificultăți, ea a rămas o soție devotată, răspunzând cu blândețe și credință la provocările soțului său.
Prin perseverența și rugăciunile sale, Monica a reușit, în cele din urmă, să-l conducă pe Patriciu către credință înainte de moartea acestuia.
Însă cea mai mare încercare a fost legată de fiul ei, Augustin. Deși era un tânăr inteligent, Augustin s-a lăsat atras de plăcerile lumești și de diverse doctrine care l-au distanțat de credința creștină.
Cu toate că a suferit profund, Monica nu l-a judecat niciodată, ci l-a urmărit chiar și în călătoriile sale, având mereu speranța că Dumnezeu îl va aduce înapoi pe calea cea dreaptă.
Se spune că un episcop i-a oferit încurajare, asigurând-o că „fiul atâtor lacrimi nu are cum să se piardă”. Această profeție s-a împlinit, iar Augustin a fost botezat de Sfântul Ambrozie în Milano, devenind unul dintre cei mai renumiți părinți ai Bisericii, Sfântul Augustin.
Monica a decedat la Ostia, lângă Roma, în anul 387, la scurt timp după botezul fiului ei. Ultimele ei cuvinte, consemnate de Augustin în opera sa, reflectă o stare de liniște: nu mai avea dorințe lumești, ci doar speranța întâlnirii cu Dumnezeu.
Astăzi, Sfânta Monica este venerată ca un model de mamă care nu își abandonează copiii în rugăciune, indiferent de rătăcirile acestora. Ea este protectoarea mamelor creștine și a tuturor celor care se roagă pentru întoarcerea celor dragi la credință.
