Pe 6 octombrie, Biserica Ortodoxă îl sărbătorește pe Sfântul Apostol Toma, unul dintre cei doisprezece ucenici ai lui Iisus Hristos. Toma este renumit pentru momentul său de necredință, dar și pentru transformarea sa într-un simbol al credinței bazate pe experiență directă.
Originar din Galileea, Toma a fost un apostol recunoscut pentru sinceritatea și curajul său. Când Iisus a anunțat că se va întoarce în Iudeea, Toma a afirmat cu hotărâre: „Să mergem și noi să murim cu El!” (Ioan 11, 16). Această declarație reflectă devotamentul său față de Mântuitor.
După Înviere, când ceilalți apostoli l-au informat că L-au văzut pe Hristos, Toma a rămas sceptic, dorind dovezi fizice. O săptămână mai târziu, Hristos i s-a arătat, invitându-l să atingă rănile Sale. Atunci, Toma a proclamat una dintre cele mai profunde mărturisiri de credință: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” (Ioan 20, 28).
Îndoiala sa nu a fost un act de necredință, ci o căutare sinceră a adevărului. Prin atingerea rănilor Mântuitorului, Toma a devenit un martor al Învierii, oferind dovada realității acesteia celor care căutau certitudini.
De asemenea, tradiția susține că el a dus vestea Evangheliei până în India, unde a înființat comunități creștine care persistă și astăzi. Moartea sa a fost martirică, fiind ucis pentru credința sa.
Sfântul Toma este văzut ca un protector al celor care caută adevărul prin rațiune și experiență. El ne învață că îndoiala sinceră nu este un păcat, ci o etapă pe calea descoperirii divine. Credincioșii sunt încurajați să își întărească credința prin încrederea în Hristos, chiar și în absența dovezilor vizibile.
