Pe 26 iulie, România celebrează Ziua Arhivelor Militare, o ocazie de a reflecta asupra importanței păstrării documentelor istorice. Demersurile pentru organizarea arhivelor militare au început odată cu formarea Armatei Române moderne, în 1867, când a fost înființat Depozitul General de Război. Aceasta avea rolul de a aduna materiale necesare redactării istoriei militare.
În 1870, au fost stabilite responsabilitățile arhivistice pentru unitățile militare, conform documentelor de tradiție militară. După Primul Război Mondial, a fost esențială colectarea și organizarea documentelor militare pentru a scrie istoria Războiului de Întregire Națională. Astfel, la 26 iulie 1920, a fost creat un depozit de arhivă istorică în cadrul Secției 6 Istoric a Marelui Stat Major, centralizând dosarele operațiunilor din perioada 1916-1919.
În 1923, a fost fondat Depozitul de Arhivă al Ministerului de Război, având sarcina de a prelua arhivele anterioare. Regulamentele care reglementează funcționarea acestora au fost stabilite prin Decretul Regal nr. 1830 din 20 iunie 1933.
De-a lungul timpului, istoria a adus provocări, inclusiv pierderi semnificative de documente din cauza unor evenimente nefericite, cum ar fi incendiul din 1964 de la Depozitul Central din Râmnicu Sărat. Cu toate acestea, Arhivele Militare Naționale Române continuă să conserve documente esențiale pentru înțelegerea campaniilor militare din România și din sud-estul Europei.
Aceste arhive sunt reglementate de Statul Major al Apărării, care asigură aplicarea legislației arhivistice și coordonează managementul patrimoniului arhivistic militar, contribuind astfel la păstrarea unei părți importante a istoriei naționale.
