Expresia „deficit bugetar” a devenit o constantă în mass-media și nu numai, ridicând diverse semne de întrebare în rândul cetățenilor. Aceasta poate avea semnificații variate, în funcție de cunoștințele fiecăruia și de interesul acordat subiectului. Totuși, complexitatea problemei deficitului poate fi explicată în termeni accesibili.
Să ne imaginăm un sac plin cu grăunțe. Nu contează tipul de grăunțe; fiecare poate vizualiza ce își dorește.
Lună de lună, în acest sac intră o cantitate nouă de grăunțe, care reprezintă taxele colectate de la mediul privat. În mod similar, statul extrage lunar grăunțe din sac pentru a-și susține funcționarea.
Astfel, sacul se umple și se golește constant. De multe ori, acesta nu se umple în totalitate, deoarece statul nu reușește să colecteze toate grăunțele pe care contribuabilii le datorează. TVA-ul este un exemplu relevant în acest context.
Sacul are o limită superioară care indică cât de plin ar trebui să fie lunar, astfel încât statul să își poată permite să funcționeze în parametri normali. Aceasta include plata la timp a salariilor și pensiilor, menținerea infrastructurii și efectuarea de investiții.
Linia se modifică
În unele cazuri, dimensiunile aparatului de stat cresc, de obicei în urma angajărilor din sectorul bugetar. Astfel, cheltuielile statului cresc, iar linia din partea superioară a sacului se modifică, indicând o nouă nevoie lunară de grăunțe.
Dacă statul nu reușește să strângă suficienți bani din taxe pentru a umple sacul până la noua linie, acesta ajunge să se împrumute. Practic, solicită grăunțe de la bancă, pe datorie și cu dobândă, pentru a putea susține noile cheltuieli.
Grăunțele luate cu împrumut
Împrumutul de grăunțe are două aspecte esențiale. În primul rând, acestea trebuie returnate, împreună cu dobânda, de obicei pe o perioadă extinsă, ceea ce poate genera dificultăți pentru viitoarele administrații. În al doilea rând, dacă statul devine obișnuit cu împrumuturile, dobânzile pentru împrumuturile viitoare vor continua să crească, din cauza riscurilor percepute de creditorii săi.
Găurile din sac
În sacul menționat anterior, apar constant găuri prin care grăunțele se scurg. Acestea pot fi rezultatul contractelor defavorabile pentru clienții politici, denumite „capitalism de cumetrie”, a faptilor de corupție, a subvențiilor inutile sau a celor direcționate ineficient, fără un beneficiu clar pentru societate.
În concluzie, găurile continuă să se formeze, iar remedierea acestora se face lent și ineficient.
Cursa contra-cronometru, cu final dificil
Statul își crește cheltuielile fără a-și îmbunătăți eficiența, mărind numărul angajaților și cheltuielile aferente, fără a traduce această nevoie într-un bun comun pentru cetățeni. De asemenea, nu reușește să prevină apariția de noi găuri și să remedieze eficient pe cele existente.
Umplerea sacului nu poate fi oprită, deoarece acest lucru ar duce la colapsul aparatului de stat, cu consecințe grave, precum neplata salariilor și pensiilor.
În acest context, statul se pregătește să solicite și mai multe grăunțe de la cei care deja contribuie, prin măsuri fiscale ce vor fi anunțate în curând. Multe afaceri se confruntă cu dificultăți din cauza povarei fiscale, iar fără o reducere semnificativă a costurilor și o creștere a eficienței, sacul va deveni din ce în ce mai greu de umplut. Rămâne de văzut ce se va întâmpla ulterior.
