Un studiu recent realizat de cercetători de la Harvard Medical School sugerează că un mediu cu un conținut scăzut de oxigen ar putea oferi noi perspective în tratamentul bolii Parkinson. Publicat în revista Nature Neuroscience, cercetarea evidențiază faptul că acumularea excesivă de molecule de oxigen în celulele cerebrale poate contribui la deteriorarea neuronilor, ceea ce agravează simptomele bolii.
Conform studiului, pacienții cu Parkinson au raportat o ameliorare a simptomelor atunci când se aflau la altitudini mari, unde concentrația de oxigen este mai redusă. Autorii studiului, Fumito Ichinose și Vamsi Mootha, au început să investigheze efectele hipoxiei asupra bolii Parkinson, bazându-se pe observații anterioare în care oxigenul scăzut părea să ajute în cazurile de afecțiuni rare ce afectează mitocondriile.
În cadrul experimentului, cercetătorii au creat un model al bolii Parkinson pe șoareci prin injectarea de proteine α-sinucleină, care generează corpuri Lewy. Aceștia au divizat șoarecii în două grupuri: unul expus la aer normal și altul ținut în condiții de oxigen redus (11%). Rezultatele au arătat că șoarecii în condiții de hipoxie nu au prezentat pierderi neuronale sau probleme de mișcare, în ciuda dezvoltării corpurilor Lewy.
Un aspect încurajator al studiului este că tratamentul cu oxigen redus a fost eficient chiar și atunci când a fost aplicat după apariția simptomelor. La șoarecii tratați cu hipoxie după șase săptămâni de la declanșarea bolii, abilitățile motorii s-au îmbunătățit semnificativ, iar comportamentele anxioase au dispărut, demonstrând un potențial pentru recuperarea funcțiilor neurologice afectate.
Între timp, cercetătorii dezvoltă medicamente care ar putea imita efectele oxigenului redus, dar subliniază că sunt necesare studii suplimentare pentru a evalua aplicabilitatea acestor descoperiri în tratamentul uman al bolii Parkinson. Deși nu reprezintă o soluție universală pentru toate tipurile de neurodegenerare, conceptul oferă o nouă abordare în gândirea terapeutică.
