Pe 7 noiembrie, municipiul Aiud marchează 732 de ani de la prima sa atestare documentară, un moment semnificativ în istoria localității.
În anul 1293, Aiudul a fost menționat în acte oficiale emise de regele Ladislau al IV-lea al Ungariei, cu o confirmare ulterioară din partea regelui Andrei al III-lea. Această dată reprezintă începutul unei povești îndelungate, plină de evenimente și transformări.
Vestigiile arheologice din zonă indică faptul că Aiudul a fost locuit din cele mai vechi timpuri, incluzând perioadele neolitică, a cuprului, bronzului, fierului, precum și din epoca romană. Printre descoperirile importante se numără urme de așezări preistorice și cimitire scitice și celtice.
Localitatea a fost dezvoltată de sași în jurul anului 1200 pe o moșie a Episcopiei romano-catolice din Alba Transilvaniei. Primul edificiu de piatră, un turn de pază, a fost finalizat în 1239, urmat de o biserică romanică ce datează din 1333-1334.
De-a lungul secolelor, orașul a fost martor la numeroase evenimente istorice, inclusiv marea invazie tătară din 1241 și răscoalele țărănești din 1784. De asemenea, a fost parte integrantă a Unirii de la 1 Decembrie 1918.
Denumirea orașului Aiud a evoluat de-a lungul timpului, având diverse denumiri în documentele istorice, inclusiv variante latine și germane. Astfel, denumirea actuală a fost adoptată în limba română în 1854, după ce anterior fusese menționat ca Ajudu.
