În perioada comunistă, ziua de 23 august a fost sărbătorită ca Ziua Națională a României, din 1948 până în 1989, cu o amploare deosebită în toate orașele țării. Această dată a marcat un moment istoric controversat și a generat amintiri mixte pentru participanți, unii dintre ei asociați cu repetiții obositoare înainte de evenimentele grandioase, în timp ce alții își amintesc cu plăcere momentele petrecute alături de colegi.
La Alba Iulia, ca și în restul României, ziua era marcată prin parade și manifestații, toate având un caracter obligatoriu. Trei locații principale erau utilizate pentru evenimentele festive: Stadionul Cetate, unde se desfășurau demonstrații de amploare, strada din fața blocurilor M și zona din fața Muzeului Național al Unirii.
Stadionul Cetate era locul unde mii de elevi și tineri se organizau în formații, ridicând cartonașe colorate pentru a forma mesaje de propagandă. Un participant a rememorat: „Ridicam cartonașul și ieșea: Trăiască pacea”. Repetițiile aveau loc pe parcursul lunii august, iar implicarea nu era opțională.
În fața Muzeului Național al Unirii, elevii participau la spectacole artistice, unde erau obligați să mimeze canto-urile comuniste, creând o atmosferă de festivitate impusă de regimul de atunci.
Organizarea evenimentelor necesita săptămâni de pregătiri, iar scopul era să se demonstreze că întreaga comunitate susține conducerea. Aceste parade includeau nu doar demonstrații artistice, ci și discursuri ale liderilor comuniști, menite să mobilizeze populația.
În ziua de 23 august, erau acordate și diverse premii și decorații pentru cetățenii care se distingeau în domenii precum muncă sau cultură, parte a propagandei comuniste care căuta să promoveze o imagine pozitivă a regimului.
Istoricul Liviu Zgârciu subliniază că sărbătoarea a fost marcată de parade militare și evenimente culturale, cu scopul de a întări ideologia comunistă. Data de 23 august 1944, care a dat naștere acestei sărbători, semnifică atât sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, cât și începutul influenței sovietice în România, având astfel o semnificație istorică complexă.
