Pe 16 august, Biserica Ortodoxă Română marchează prăznuirea Sfinților Martiri Brâncoveni, o sărbătoare importantă simbolizată prin cruce neagră în calendarul creștin-ortodox.
În fiecare an, această zi aduce în atenția credincioșilor amintirea lui Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii ai săi – Constantin, Ștefan, Radu, Matei – și sfetnicul Ianache.
Constantin Brâncoveanu, născut pe 15 august 1654 în satul Brâncoveni, a fost un conducător de marcă al Țării Românești, domnind timp de 26 de ani, între 1688 și 1714. A crescut fără tată și a fost îndrumat de mama sa și de unchiul său, Stolnicul Constantin Cantacuzino.
Sub domnia sa, cultura și religia au cunoscut o dezvoltare semnificativă, el fiind un susținător al tiparului și educației în limbă română. A inițiat tipărirea Bibliei în română în 1688 și a fondat Academia Domnească din București, contribuind la stilul arhitectural brâncovenesc care îmbină influențe bizantine și occidentale.
Tragedia familiei Brâncoveni a avut loc pe 15 august 1714, când Constantin și cei patru fii, alături de Ianache, au fost executați la Constantinopol. Execuția lor a fost brutală, iar corpurile aruncate în Bosfor au fost recuperate ulterior și îngropate în ascuns în București.
Brâncoveanu a ales să nu renunțe la credința sa ortodoxă, chiar și în fața morții, devenind astfel un simbol al martiriului. Cuvintele sale celebre reflectă devotamentul față de credință: „De legea creştină nu mă las, căci în ea m-am născut şi am trăit, şi în ea vreau să mor!”
Comemorarea Sfinților Martiri Brâncoveni este o zi de reflecție asupra valorilor de credință și curaj în fața adversității. Canonizarea lor de către Biserica Ortodoxă Română subliniază importanța jertfei lor, care a devenit un simbol al rezistenței și devotamentului creștin.
Astfel, pe 16 august sărbătorim nu doar sacrificiul lor, ci și contribuția semnificativă la cultura românească, amintindu-ne de importanța libertății de conștiință și a fidelității în credință.
