De la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, Statele Unite au creat o rețea extinsă de 750 de baze situate în 80 de țări și teritorii. În cazul unui conflict, cum s-a întâmplat în Irak în 1991 și 2003, SUA mobilizează cantități mari de muniție în aceste baze pentru a susține operațiunile ofensive. Această strategie se baza pe ideea că superioritatea aeriană americană va garanta siguranța acestor facilități.
Totuși, în timpul războaielor din Irak și Afganistan, bazele americane au beneficiat de un anumit grad de protecție, chiar și în zone cu activitate insurgență intensă. În contrast, conflictele actuale, în special cu Iranul, pun la îndoială eficiența acestei premise, sugerând că strategia militară a SUA ar putea necesita o reevaluare.
