Liviu Rebreanu s-a născut pe 27 noiembrie 1885 în Târlișua, Transilvania, pe atunci parte a Austro-Ungariei, fiind al doilea dintre cei treisprezece copii ai unei familii de învățători. Tatăl său, Vasile Rebreanu, era un folclorist amator și a predat în aceeași școală la care a învățat și Liviu.
După ce a terminat școala primară, Rebreanu a continuat studiile la Năsăud și Bistrița, urmate de Academia Militară din Budapesta, unde a absolvit în 1906. A activat ca ofițer în armata austro-ungară, dar a demisionat în 1908 după acuzații de delapidare, fiind ulterior închis până când adevăratul vinovat a fost identificat.
După eliberare, s-a mutat la București, unde a început o carieră în jurnalism și literatură. În 1911, a devenit secretar literar la Teatrul Național și, în 1912, s-a căsătorit cu actrița Fanny Rădulescu. Primul său volum de proză scurtă a fost publicat în același an.
Când a început Primul Război Mondial, Rebreanu a dorit să se alăture armatei române, dar a fost refuzat din cauza originii sale. Împreună cu soția sa, a fugit la Iași în 1918. De asemenea, fratele său Emil a fost executat pentru dezertare, iar această experiență a influențat scrierea romanului său "Pădurea spânzuraților".
Romanul său "Ion", publicat în 1920, l-a consacrat ca pe un mare romancier, aducând o perspectivă realistă asupra vieții rurale. A continuat să scrie lucrări semnificative, abordând teme sociale și psihologice, cum ar fi "Crăișorul", "Răscoala", "Adam și Eva" și "Ciuleandra". A fost, de asemenea, implicat în activități literare, devenind președinte al Societății Scriitorilor Români în anii 1920.
În ciuda succesului său, Rebreanu a avut parte de dificultăți personale, inclusiv probleme de sănătate, care l-au condus la retragerea din viața publică în 1944. A murit pe 1 septembrie 1944, la 59 de ani, și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București.
Rebreanu a lăsat în urma sa o moștenire literară valoroasă, fiind recunoscut ca unul dintre cei mai importanți romancieri din literatura română, cu lucrări studiate în școli și apreciate de critici.
