Vânătoarea de comori a devenit o activitate tot mai populară în România, iar un fost polițist a reușit să descopere patru tezaure importante în doar un an și jumătate de căutări. Aceste descoperiri pot valora zeci de mii de euro.
Cu toate acestea, recompensele pentru astfel de descoperiri întârzie adesea sau, în unele cazuri, nu se acordă deloc. Pasionații care folosesc detectoare de metale se confruntă cu dificultăți legale și sunt nevoiți să deschidă procese împotriva Ministerului Culturii.
În fiecare an, de două ori, pasionații din Argeș organizează evenimente prin țară, în colaborare cu alte asociații, atrăgând sute de participanți care își doresc să exploreze anumite zone. Aceștia militează pentru o colaborare mai bună cu arheologii.
Conform legislației în vigoare, găsitorii așteaptă cel mult 18 luni pentru evaluarea obiectelor descoperite, iar recompensa se ridică la 30% din valoarea estimată, cu un plus de 15% pentru obiectele de tezaur. Așadar, descoperitorii pot ajunge la 45% din valoarea bunului.
Finanțarea acestor recompense provine fie de la Ministerul Culturii, prin intermediul muzeelor, fie de la Consiliile județene. Însă, din păcate, cultura este subfinanțată, iar plățile sunt adesea întârziate sau chiar inexistente, ceea ce îi determină pe mulți detectoriști să se judece cu statul pentru a-și recupera banii.
Mihai Dumitrache, arheolog și director al Muzeului Județean Prahova, menționează: „Avem un tezaur bizantin format din 44 de monede de aur și un cercel.” La Craiova, directorul muzeului recunoaște atât avantajele, cât și dezavantajele căutărilor de comori, subliniind că refuzul de a recompensa găsitorii se bazează pe interpretarea legii.
Florin Ridiche, directorul Muzeului Olteniei, afirmă că cel mai mare tezaur descoperit în ultimii doi ani a fost unul monetar în Padea, comuna Dranic, care conține 1600 de monede.
Paul Durcă, fost polițist, s-a autorizat pentru a căuta comori în județul Olt. În doar un an și jumătate, a descoperit patru tezaure importante, iar două dintre acestea au fost transformate în situri arheologice. El povestește că prima descoperire a avut loc în a doua lună după ce a început căutările, în apropierea satului natal. Deși pasionat de istorie, Durcă se confruntă cu dificultăți în a obține recompensele, primind doar 24.000 de euro pentru prima descoperire, în timp ce pentru celelalte două tezaure a fost sfătuit să renunțe la pretenții.
Întârzierea plății recompenselor este adesea cauzată de tergiversarea evaluării, care nu se finalizează în termenul legal de 18 luni.
Un alt aspect interesant este că, în timp ce legea permite cu ușurință oricărui cetățean să își autorizeze un detector de metale, arheologii se confruntă cu o procedură mult mai complicată, necesitând diverse avize.
În Europa, reglementările diferă semnificativ; de exemplu, în Franța detectoarele de metale sunt complet interzise pentru descoperiri arheologice, în timp ce în Marea Britanie există o colaborare strânsă între căutători și arheologi.
Fiecare descoperire excepțională stimulează dorința altor căutători, iar fenomenul căutătorilor de comori continuă să crească. Aur, argint, cupru și artefacte de valoare pot fi descoperite la doar câteva palme adâncime în pământul României.
În concluzie, vânătoarea de comori este o activitate care, deși plină de provocări, continuă să captiveze pasionații, în timp ce statul trebuie să își îmbunătățească sprijinul pentru a încuraja aceste practici.
