Copiii ciobanilor învață de la o vârstă fragedă ce înseamnă păstoritul, continuând astfel un mod de viață transmis din generație în generație.
Pentru copiii care studiază în satul Strungari, județul Alba, clopoțelul a sunat pentru finalul anului școlar mai devreme. Aceștia au fost premiați pentru realizările lor înainte de a pleca în vacanță.
Participarea la transhumanță
Maria, o elevă, declară: „Îi ajutăm pe părinți la animale, participăm la muls și la prepararea brânzei. Este un peisaj foarte frumos, unul dintre puținele locuri unde se păstrează transhumanța.”
Un alt elev adaugă: „Pentru a merge la Recea cu animalele, ne ocupăm de ele, mulgem vacile și stăm cu oile. Vreau să continui să merg cu animalele la munte.”
Ioana, o altă elevă, spune: „Noi începem vacanța mai repede pentru a-i ajuta pe părinți la transhumanță. Este la o distanță de o oră cu mașina, printre dealuri și brazi, ca într-un basm.”
Maria Stănilă, un părinte, explică: „Dacă părinții urcă, copiii nu mai au cu cine rămâne acasă, așa că urcă și ei la munte, la Recea. Aici, iarba crește primăvara.”
În trecut, păstorii urcau pe jos, parcurgând aproape 20 de km cu toate proviziile necesare pentru stână. Acum, mașinile au făcut această călătorie mult mai ușoară.
Maria Bâldea, alt părinte, menționează: „Transportăm totul: vaci, oi, cai și porci. Ne mutăm acolo cu toată familia.”
Nicolae Matei, un alt părinte, adaugă: „Urcăm la munte cu animalele, stăm acolo timp de o lună, apoi ne întoarcem. Aceasta este o tradiție moștenită din generații.”
Școala le oferă elevilor sprijin pentru a pleca alături de familii în transhumanță, asigurându-se că educația lor nu este afectată.
Marcela Popescu, directorul școlii, afirmă: „Sunt copii foarte harnici, cu rezultate bune la învățătură, care își ajută părinții în gospodării.”
Calitatea produselor de la stânele din zonă este recunoscută în întreaga țară. Oamenii se vor întoarce în sat peste o lună pentru a cosi iarba, după care se vor reîntoarce la munte.
