Recent, cercetătorii au descoperit că modelele actuale despre Cosmos sunt incomplete, sugerând că Universul ar putea avea o consistență vâscoasă, similară cu mierea. Această teorie este prezentată într-o lucrare de cercetare de către Muhammad Ghulam Khuwajah Khan, de la Institutul Indian de Tehnologie.
Khan propune un concept denumit „vâscozitate în vrac”, referindu-se la rezistența pe care vidul o oferă în timpul expansiunii cosmosului. Această rezistență ar putea explica discrepanțele observate în viteza de expansiune a galaxiilor, conform datelor de la Dark Energy Spectroscopic Instrument (DESI), care a evidențiat o diferență între teoriile standard și observațiile reale.
În contrast cu modelul tradițional Lambda-CDM, care consideră energia întunecată ca o constantă neschimbată, noua propunere sugerează că „fononii” spațiali, vibrații ale vidului, ar putea influența expansiunea cosmică prin crearea unei forme de frânare. Aceasta ar ajuta la ajustarea estimărilor legate de modul în care galaxiile se îndepărtează una de alta.
Deși modelul lui Khan oferă o explicație coerentă pentru datele observate, este important să abordăm aceste descoperiri cu prudență. Mai multe observații, în special de la misiuni precum telescopul spațial Euclid, sunt necesare pentru a valida sau infirma această teorie. Așadar, viitorul cercetării cosmologice promite a fi plin de întrebări și descoperiri fascinante.
