Un obiect misterios denumit VT J1906+0849, situat la o distanță de cel puțin 49.000 de ani-lumină de Pământ, a captat atenția astronomilor datorită emisiilor sale radio neobișnuite. Acesta se află dincolo de brațul spiral exterior Norma-Cygnus al galaxiei noastre și, deși intensitatea semnalului său a variat considerabil, nu s-au găsit dovezi clare că obiectul s-ar fi extins semnificativ.
Un studiu realizat de Jessie Miller de la Institutul de Tehnologie din California, publicat în revista The Astrophysical Journal, sugerează că VT J1906+0849 este un fenomen radio tranzitoriu care a rămas strălucitor în spectrul radio timp de două decenii. Frecvența maximă a emisiilor sale a cunoscut variații neașteptate.
De obicei, fenomenele cosmice observate de astronomi se desfășoară pe intervale scurte, dar VT J1906+0849 s-a făcut remarcat în cadrul sondajului Very Large Array Sky Survey (VLASS) din 2017, fiind cea mai strălucitoare sursă radio tranzitorie detectată. Semnalul său, de aproximativ 70 de milijansky, era neobișnuit de puternic pentru o sursă aflată la o distanță atât de mare.
Observațiile ulterioare au arătat că între 2006 și 2013, intensitatea emisiei radio a crescut, atingând un vârf de aproximativ 200 de milijansky în 2014. Însă, datele din 2017 indicau o diminuare a semnalului. Ulterior, observațiile din 2019, 2024 și 2026 au relevat o revenire a intensității, complicând și mai mult înțelegerea fenomenului.
Frecvențele emisiilor radio s-au schimbat în mod neașteptat, iar astronomii au observat că maximul emisiei se muta de la 1,9 gigahertzi în 2019, la 0,8 gigahertzi în 2024, și apoi la 2,2 gigahertzi în 2026. Aceste variații sugerează un mecanism complex în spatele emisiilor. Cercetătorii suspectează că undele radio ar putea fi generate prin radiație sincrotron, dar fără dovezi clare ale extinderii sursei.
Printre ipotezele avansate se numără posibilitatea ca VT J1906+0849 să fie rezultatul unei explozii stelare sau o nebuloasă alimentată de un pulsar. O altă teorie consideră că ar putea fi un obiect compact, precum o gaură neagră sau o stea neutronică, care atrage materie de la o stea companion, generând emisii intense de radiație.
Se face o comparație cu SS 433, un sistem cunoscut pentru comportamentul său neobișnuit, care ar putea oferi indicii despre natura lui VT J1906+0849. Observațiile în infraroșu au relevat semne ale unui gaz care se deplasează cu aproximativ 2.000 de kilometri pe secundă, ceea ce sugerează un flux de materie expulzată. Totuși, pentru a confirma aceste teorii, sunt necesare observații suplimentare.
