Deși terapia cu antibiotice, însoțită de măsuri specifice de susținere în terapie intensivă, reprezintă standardul de tratament inițial, un studiu recent de amploare indică faptul că statinele, o clasă bine-cunoscută de medicamente, ar putea oferi beneficii neașteptate în reducerea mortalității pacienților cu sepsis. Aceste descoperiri deschid noi perspective în optimizarea tratamentului adjuvant pentru afecțiunile inflamatorii severe întâlnite în unitățile de terapie intensivă.
Ce este sepsisul și cât de periculos poate fi
Sepsisul este o reacție inflamatorie extinsă, declanșată de sistemul imunitar ca răspuns la o infecție. Aceasta poate provoca disfuncții multiple ale organelor și colapsul acestora. Este o afecțiune cu un risc mortal considerabil; în Statele Unite, aproximativ 750.000 de pacienți sunt spitalizați anual din cauza sepsisului, dintre care circa 27% nu supraviețuiesc.
În circa 15% dintre cazuri, sepsisul progresează către șoc septic, caracterizat prin hipotensiune severă și o scădere critică a fluxului sanguin către țesuturi, insuficient pentru a asigura aportul necesar de oxigen și nutrienți. Mortalitatea în cazul șocului septic este chiar mai ridicată, variind între 30% și 40%.
Prognosticul pacienților cu sepsis depinde în mod direct de rapiditatea inițierii tratamentului, care include de obicei administrarea de antibiotice, fluide intravenoase și vasopresoare.
Beneficiile statinelor în sepsis
Un nou studiu observațional, publicat în revista Frontiers in Immunology, sugerează că terapia adjuvantă cu statine ar putea îmbunătăți semnificativ supraviețuirea pacienților cu sepsis. Dr. Caifeng Li, autorul principal și conferențiar la Spitalul General al Universității Medicale Tianjin din China, a declarat: „Studiul nostru arată că tratamentul cu statine a fost asociat cu o reducere de 39% a mortalității în rândul pacienților cu sepsis sever, evaluată la 28 de zile de la internare.”
Statinele sunt recunoscute în principal pentru rolul lor în prevenirea bolilor cardiovasculare, prin scăderea colesterolului LDL și a trigliceridelor, dar au și efecte antiinflamatorii, imunomodulatoare, antioxidante și antitrombotice, ceea ce le face interesante pentru utilizarea în afecțiuni inflamatorii sistemice, inclusiv sepsis.
„Statinele pot reduce răspunsul inflamator excesiv, restabili funcția endotelială și prezintă chiar potențiale activități antimicrobiene”, a adăugat Li.
Studiul a folosit baza de date MIMIC-IV, care conține informații anonimizate despre peste 265.000 de pacienți internați în unități de primiri urgențe și terapie intensivă, între 2008 și 2019. Au fost incluși pacienți adulți diagnosticați cu sepsis, spitalizați pentru mai mult de 24 de ore.
Comparația a fost realizată între pacienții care au primit statine în timpul spitalizării și cei care nu au beneficiat de acest tratament. Autorii au utilizat o metodă statistică avansată pentru a reduce biasul și a asigura o comparare corectă între grupuri.
Grupul final a inclus 6.070 de pacienți în fiecare categorie. Analiza principală a evaluat mortalitatea de orice cauză la 28 de zile, iar analizele secundare au inclus durata spitalizării, ventilației mecanice și terapiei de substituție renală continuă.
Rezultate și concluzii
Rezultatele au arătat o mortalitate de 14,3% în grupul tratat cu statine, comparativ cu 23,4% în grupul de control, indicând o reducere relativă de 39% (o diferență absolută de 9,1 puncte procentuale). Totuși, durata medie a ventilației mecanice a fost mai lungă cu 3 ore, iar terapia de substituție renală continuă a fost prelungită cu 26 de ore în grupul care a primit statine, probabil din cauza echilibrului între supraviețuirea crescută și o durată mai lungă a tratamentului intensiv.
„Aceste date sugerează că statinele pot oferi un efect protector și pot îmbunătăți prognosticul clinic la pacienții cu sepsis”, a concluzionat Li. Analizele secundare au confirmat beneficiile în subgrupuri de pacienți cu diverse indice de masă corporală, cu excepția celor subponderali.
Autorii subliniază că neclaritățile privind rezultatele studiilor clinice anterioare pot fi explicate prin designul inadecvat, inclusiv dimensiuni mici ale eșantionului și subdiagnosticarea sepsisului. Ei sugerează că un studiu clinic randomizat extins este necesar pentru a confirma aceste observații.
