Un aisberg imens, cunoscut sub numele de A23a, a fost considerat cândva cel mai mare din lume, având la începutul anului o masă de aproape 1.000 de miliarde de tone și o suprafață de aproximativ 4.000 de kilometri pătrați, ceea ce reprezenta o zonă cu 50% mai mare decât Luxemburgul.
Pe măsură ce aisbergul se deplasează spre nord, spre ape mai calde din Oceanul Antarctic, se desprind din el fragmente mari de gheață. Dimensiunile actuale ale A23a sunt de 1.770 de kilometri pătrați, cu o lățime de până la 60 de kilometri, conform unei analize a imaginilor satelitare realizate de serviciul european Copernicus.
Andrew Meijers, oceanolog la Institutul britanic de cercetări antarctice, a declarat: "Este, într-adevăr, pe ultima sută de metri. Apa este mult prea caldă pentru a supraviețui. Se topește constant". El estimează că acest proces va continua în următoarele săptămâni și prevestește că aisbergul va deveni de nerecunoscut în curând.
A23a s-a desprins de continent în 1986 și a rămas ancorat în Marea Weddell timp de peste trei decenii. În 2020, aisbergul a început să se deplaseze din nou, fiind influențat de curentul antarctic circumpolar.
În martie 2025, aisbergul a ajuns aproape de Georgia de Sud, o insulă britanică din Oceanul Atlantic de Sud, ridicând temeri cu privire la impactul său asupra vieții marine locale, deși a reușit să o ocolească.
Experții s-au arătat surprinși de cât de mult timp a rezistat A23a, subliniind că majoritatea aisbergurilor nu ajung să parcurgă distanțe atât de mari și se descompun odată ce ies din zona de protecție a climatului antarctic. Formarea aisbergurilor este un proces natural, iar oamenii de știință sugerează că rata acestora ar fi crescut ca urmare a schimbărilor climatice cauzate de activitățile umane.
