În căutarea bogăției, oamenii din Europa medievală au visat să transforme metalele obișnuite în aur, proces cunoscut sub numele de crisopeea. Această idee, considerată astăzi o fantezie alchimică, își are rădăcinile în gândirea filosofică a antichității, în special în lucrările lui Zosimos din Panopolis, care lega această transformare de purificarea sufletului.
Cu toate acestea, în secolele XVII și XVIII, știința modernă a început să conteste aceste concepții, iar alchimia a fost înlocuită de chimie și fizică. Totuși, în mod surprinzător, cercetătorii au reușit să obțină aur din metale comune, deși acest proces nu este deloc rentabil.
Identitatea unui element chimic este determinată de numărul de protoni din nucleul său. De exemplu, atomii de aur au 79 de protoni, în timp ce plumbul are 82. Transformarea plumbului în aur este teoretic posibilă, dar necesită o cantitate enormă de energie.
Prima realizare documentată a transformării unui metal în aur a avut loc în 1941, când cercetători de la Harvard au folosit un accelerator de particule pentru a modifica structura nucleului. Această realizare a fost repetată ulterior și de alți cercetători, precum Glenn Seaborg.
În prezent, experimentele de la acceleratoarele de particule din întreaga lume continuă să genereze aur ca produs secundar. De exemplu, la Large Hadron Collider, cercetătorii au detectat cantități mici de aur în urma coliziunilor ionilor de plumb.
Deși s-a realizat visul alchimistului, costurile asociate cu aceste experimente sunt exorbitante. De exemplu, studiile din anii '80 au avut cheltuieli estimate la 1.000 de miliarde de ori mai mari decât valoarea aurului obținut. Din acest motiv, este puțin probabil ca acest tip de cercetare să devină vreodată profitabil.
