În România, două cazuri tragice au scos la iveală lacunele sistemului de protecție pentru victimele violenței domestice. Andreea, o tânără de 22 de ani, a fost ucisă de fostul său partener în comuna Lipănești, în ciuda apelurilor repetate la autorități pentru ajutor. Familia sa a fost martoră la violențele suferite de aceasta și a încercat să intervină, dar nu a găsit sprijinul necesar din partea poliției.
În mod similar, Mihaela, o altă victimă, a fost înjunghiată de soțul ei, la doar 25 de ani, în fața fiului lor de trei ani. Deși a solicitat un ordin de protecție, acesta nu a fost respectat, iar agresorul a rămas liber. În ambele cazuri, intervenția autorităților a fost tardivă sau inexistentă, ceea ce a dus la pierderea acestor vieți.
Corina Voicu, fostă judecătoare, a subliniat că, în ciuda cunoștințelor despre abuzurile suferite de victime, poliția nu a acționat în mod corespunzător. Se pare că mai multe apeluri la 112 nu au fost tratate cu seriozitate, iar procedurile legale nu au fost aplicate corect.
În plus, absența unei baze de date naționale referitoare la cazurile de femicid și violență domestică complică eforturile autorităților de a preveni astfel de tragedii. Ecaterina Balica, de la Observatorul Român pentru Analiza și Prevenirea Omorurilor, a adus în discuție dificultățile societății de a accepta că aceste crime pot fi prevenite prin intervenții adecvate.
Aceste fapte subliniază nevoia urgentă de reforme în sistemul de protecție a victimelor violenței domestice, pentru a asigura siguranța și sprijinul necesar celor care se confruntă cu astfel de situații.
