Preavizul reprezintă perioada de notificare între anunțul de încetare a contractului de muncă și momentul efectiv al terminării acestuia. În această perioada, contractul rămâne activ, iar angajatul își păstrează toate drepturile și obligațiile stipulate prin lege și în contract.
Durata preavizului variază în funcție de context. În cazul demisiei, termenul poate fi de până la 20 de zile lucrătoare pentru funcțiile de execuție și 45 de zile pentru cele de conducere. De asemenea, anumite situații de concediere oferă angajaților dreptul la un preaviz minim de 20 de zile lucrătoare.
Preavizul se aplică în principal la demisie și în cazuri specifice de concediere. Atunci când un angajat decide să demisioneze, acesta trebuie să transmită o notificare scrisă angajatorului, fără a fi necesară justificarea deciziei.
Există și ocazii când un contract poate fi încheiat fără preaviz. De exemplu, în perioada de probă, atât angajatorul, cât și angajatul pot încheia contractul fără preaviz, prin notificare scrisă. De asemenea, angajatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu își respectă obligațiile contractuale.
În cazul concedierii, angajații au dreptul la un preaviz conform legislației, iar acest termen minim este de 20 de zile lucrătoare pentru concediile cauzate de inaptitudini sau desființarea postului. Totuși, acest drept nu se aplică pentru concedierile disciplinare.
Durata preavizului la demisie nu este standardizată, ci depinde de ceea ce este stipulat în contractul de muncă sau în convențiile colective. Însă, limitele maxime sunt de 20 de zile pentru funcțiile de execuție și 45 de zile pentru funcțiile de conducere. Angajatorul are posibilitatea de a renunța la preaviz, ceea ce determină încheierea imediată a contractului.
În cazul concedierii, angajații beneficiază de un preaviz de cel puțin 20 de zile lucrătoare, iar angajatorul este obligat să comunice această decizie în scris, incluzând detalii despre durata preavizului.
Perioada de preaviz începe să curgă din ziua următoare notificării, conform reglementărilor legale. Dacă pe durata preavizului contractul este suspendat, atunci și perioada de preaviz se suspendă.
În ceea ce privește nerespectarea preavizului, angajații nu pot pur și simplu să nu se prezinte la muncă, deoarece contractul rămâne activ. Absențele nemotivate pot atrage sancțiuni disciplinare. Totuși, angajatorul nu poate considera automat că angajatul este responsabil pentru plata întregului preaviz rămas.
De asemenea, angajații pot solicita concediu de odihnă în perioada de preaviz, dar acest lucru nu suspendă automat contractul de muncă. În schimb, concediul medical are ca efect suspendarea preavizului.
