Contractul prenupțial, cunoscut și sub denumirea de convenție matrimonială, este un document esențial prin care partenerii stabilesc regimul juridic al bunurilor lor, având posibilitatea de a opta pentru reguli diferite de cele impuse prin lege. Acest tip de contract este deosebit de important pentru persoanele care dețin proprietăți sau afaceri, deoarece permite clarificarea modului în care vor fi gestionate bunurile dobândite în timpul căsătoriei.
În România, încheierea acestui contract nu este o obligație, iar în absența unui alt regim ales, se aplică automat comunitatea legală. Acest regim implică faptul că bunurile dobândite în timpul căsătoriei devin comune, cu excepțiile stipulate de Codul civil.
Contractul prenupțial poate include reguli specifice pentru gestionarea bunurilor și datoriilor, fiind necesar să fie autentificat de un notar public. Este important ca toți soții să își exprime consimțământul, fie personal, fie printr-un mandatar cu procură autentică. Totuși, Codul civil impune restricții asupra clauzelor care pot fi incluse, asigurând că nu se afectează egalitatea dintre soți sau autoritatea părintească.
Există trei regimuri matrimoniale prevăzute de Codul civil: comunitatea legală, separația de bunuri și comunitatea convențională. Fiecare regim are propriile sale reguli referitoare la bunurile dobândite înainte și după căsătorie, precum și la datoriile asociate.
Convenția matrimonială poate fi încheiată atât înainte, cât și în timpul căsătoriei, iar modificările pot fi efectuate ulterior, respectând anumite condiții legale. Este esențial ca aceasta să fie înregistrată corespunzător pentru a fi opozabilă terților.
Costurile pentru încheierea unui contract prenupțial variază în funcție de notar și nu există un tarif fix. De asemenea, soții pot schimba regimul matrimonial prin hotărâre judecătorească, dacă este necesar.
