Recent, arheologii au descoperit două structuri masive sub nisip, în apropierea Piramidei Roșii din Egipt, care par să fie mai mult decât simple căi de transport. Aceste formațiuni, situate la 15-25 de mile sud de Cairo, sunt acum considerate parte a unui sofisticat sistem hidraulic vechi de 4.500 de ani.
Studiile recente sugerează că aceste structuri au fost concepute pentru a gestiona inundațiile, a reține sedimentele și a controla fluxul apei. Sistemul include două baraje, un rezervor, un canal de deviere și un deversor de tip triunghiular, care ar putea fi cel mai vechi de acest fel cunoscut în Egiptul antic.
Cercetătorii consideră că gestionarea apei ar fi putut facilita transportul materialelor grele necesare construcției piramidelor și ar fi asigurat aprovizionarea cu apă pentru muncitorii implicați în aceste proiecte monumentale.
Ingineria avansată a acestui sistem ar putea indica faptul că egiptenii aveau o înțelegere profundă a controlului apei în vremea faraonului Sneferu, care a domnit în jurul anului 2590 î.Hr. Cu toate acestea, legătura exactă între aceste structuri și Piramida Roșie rămâne neconfirmată, deoarece săpăturile nu au fost realizate încă.
Formațiunile, care se întind pe 600-700 de metri, sunt construite într-un profil trapezoidal, având o lățime de 15-30 de metri și o înălțime de 6-7 metri. Poziția lor sugerează că acestea au fost concepute pentru a controla eficient apele de inundație, întrucât taie calea naturală de drenaj a văii.
Analizele recente indică faptul că structura din amonte ar fi funcționat ca un baraj de reținere, acumulând apă și sedimente înainte ca aceasta să curgă mai departe. Între cele două baraje s-ar fi format un rezervor de aproximativ 8,5 hectare, capabil să rețină o cantitate semnificativă de apă.
Un aspect remarcabil al acestui sistem este deversorul în formă de „cioc de rață”, care ar fi permis evacuarea eficientă a apei. Această inovație ar putea reprezenta o utilizare timpurie a principiilor inginerești de gestionare a resurselor de apă.
Deși multe dintre aceste informații provin din studii topografice și analize hidraulice, rămâne de văzut dacă săpăturile vor confirma aceste teorii. Descoperirile recente sugerează că Egiptul antic avea o abordare avansată în ceea ce privește ingineria hidraulică, într-un moment în care condițiile climatice erau diferite față de cele de astăzi.
