De la începutul pandemiei de Covid-19, s-a observat că anumite simptome rămân prezente timp îndelungat după infectare. Acest fenomen, denumit „Covid de lungă durată” sau sindrom post-Covid-19, se manifestă printr-un set variat de simptome care apar de obicei în termen de trei luni de la infecția inițială și pot persista timp de cel puțin două luni.
Cercetările anterioare s-au concentrat pe simptomele fizice, precum oboseala extremă, dificultățile de concentrare și problemele respiratorii, dar impactul asupra vieții cotidiene este adesea neglijat.
Un studiu recent publicat în Australian Journal of Primary Health a evidențiat că sindromul post-Covid-19 nu este doar o sursă de disconfort, ci afectează profund activitățile zilnice ale celor afectați.
Se estimează că aproximativ 6% dintre cei infectați cu SARS-CoV-2 dezvoltă Covid de lungă durată, cu peste 200 de simptome documentate. În timp ce unii se recuperează în câteva luni, alții se confruntă cu efecte persistente timp de ani de zile.
Cercetătorii au intervievat 121 de adulți din Australia care trăiesc cu Covid de lungă durată, majoritatea nefiind spitalizați. Rezultatele sugerează că impactul asupra calității vieții este similar cu cel al unor afecțiuni severe, precum boala Parkinson sau accidentul vascular cerebral.
Persoanele afectate raportau dificultăți semnificative în desfășurarea activităților zilnice, în medie, timp de 27 de zile pe lună, iar 86% au fost clasificate ca având dizabilitate severă. Chestionarele utilizate pentru evaluarea calității vieții au indicat o scădere cu 23% a nivelului general de viață față de populația generală.
Un alt aspect important al studiului este variabilitatea simptomelor, care complică evaluarea și tratamentul. Fără un test diagnostic clar, mulți pacienți se confruntă cu scepticism din partea profesioniștilor din domeniul sănătății. Cu toate acestea, autoevaluările pacienților s-au dovedit a fi indicatori relevanți și de încredere ai stării lor de sănătate.
Cercetătorii subliniază necesitatea unor programe de reabilitare adaptate, care să ajute pacienții să gestioneze oboseala și să își recâștige capacitatea de a participa activ la viața socială și profesională. Angajatorii sunt încurajați să adapteze condițiile de muncă pentru a sprijini persoanele afectate.
