În contextul protestelor care au cuprins Iranul, bilanțul victimelor rămâne incert, deoarece autoritățile au restricționat accesul la internet și comunicațiile telefonice. Aceasta face ca cifrele raportate de organizațiile de drepturile omului să fie dificil de confirmat.
Iranienii care locuiesc în Statele Unite își exprimă sentimente mixte de mândrie și tristețe față de cei care protestează împotriva regimului din Iran. Michael Baradaran, student la stomatologie în Utah, a declarat că se simte „extrem de mândru” de protestatarii care demonstrează curajul de a se opune unui regim opresiv. El a participat anterior la Mișcarea Verde din 2009 și a descris realitatea sumbră a străzilor din Iran, unde violența este la ordinea zilei.
Asghar „Ray” Ghahraman, proprietarul unei renumite prăvălii din New York, a părăsit Iranul înainte de revoluția din 1979 și a împărtășit durerea pe care o simte pentru protestatarii din țara sa natală. „Sunt poporul meu. Mor, sunt împușcați, sunt închiși în închisoare”, a spus el, exprimându-și îngrijorarea cu privire la viitorul acestora.
În ciuda nostalgiei pentru viața pe care a lăsat-o în urmă, Ghahraman nu crede că protestele vor duce la o schimbare semnificativă, afirmând că majoritatea iranienilor ar putea prefera stabilitatea regimului actual.
Protestele antiguvernamentale au avut ecouri internaționale, cu manifestații notabile în orașe precum Los Angeles, unde comunitatea iraniană s-a mobilizat pentru a-și exprima sprijinul față de cei din țară.
