În România, seceta pedologică a devenit o problemă majoră, afectând peste jumătate din teritoriu. Culturile depind de irigare, dar majoritatea sistemelor existente sunt învechite, multe dintre ele datând din anii '80 și având un grad de funcționare redus.
De exemplu, stația de irigație Nedeia – Măceșu din Dolj, care are capacitatea teoretică de a iriga 55.000 de hectare, a avut pompele oprite timp de două săptămâni. În condiții de căldură extremă și sol uscat, fermierii au început să își piardă culturile.
Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare a avertizat că, în contextul scăderii nivelului apei din Dunăre, există riscul ca pompele să fie oprite din nou în curând. În Dolj, umiditatea solului se află la o adâncime de peste 50 cm, iar regiunile din nord-vestul țării, sudul Olteniei și o parte din Dobrogea se confruntă cu secetă severă.
Ion Popa, directorul OSPA Dolj, a observat deja semnele stresului hidric la porumb, unde frunzele s-au îngălbenit, iar umiditatea este la un minim alarmant de 40 cm. Multe hectare din Bihor sunt, de asemenea, afectate, iar fermierii, precum Florin Ciurdariu, se tem de pierderi semnificative dacă nu vor avea ploi în următoarele săptămâni.
În aceste condiții critice, privirile fermierilor se îndreaptă spre canalul Siret – Bărăgan, proiect început în perioada comunistă, care ar putea oferi o soluție pe termen lung. Recent, s-au demarat procedurile de licitație pentru primul lot din Vrancea, cu un cost estimat de un miliard de lei și un termen de finalizare prevăzut pentru februarie 2028. Această investiție ar putea iriga 400.000 de hectare, reducând semnificativ necesitatea consumului mare de energie pentru transportul apei.
În prezent, din cele 575 de stații de irigații din România, doar 215 sunt funcționale, iar restul sunt în diverse etape de reabilitare.
