Anul acesta, mai mulți politicieni din Spania se confruntă cu o revizuire a CV-urilor, în urma unor demisii surprinzătoare cauzate de minciuni legate de calificările lor academice.
Una dintre primele persoane demascate a fost Noelia Núñez, secretară adjunctă a Partidului Popular (PP). Aceasta, considerată o figură promițătoare a opoziției, a fost nevoită să demisioneze după ce a fost descoperit că nu avea diploma de „dublă diplomă în drept și administrație publică”, așa cum susținea. De asemenea, profilul său de la Universitatea Francisco Marroquín din Guatemala conținea informații false referitoare la o diplomă în filologie engleză.
Acest scandal a venit într-un moment delicat pentru PP, care a încercat să se prezinte ca un partid curat, în urma scandalurilor de corupție din trecut. După discuțiile cu liderul opoziției, Núñez a anunțat că demisionează, iar partidul a început o revizuire a CV-urilor membrilor săi pentru a preveni descoperirea altor falsuri.
La scurt timp, un alt politician, José María Ángel Batalla, membru al Partidului Socialist, a fost demis după ce s-a descoperit că diploma sa în arhivistică era falsă, având în vedere că disciplina respectivă nu era predată la Universitatea din Valencia în anul în care susținea că a absolvit.
Un alt caz notabil este al lui Ignacio Herrero, fost membru al partidului Vox, care a demisionat după ce s-a descoperit că diploma sa în marketing a fost obținută cu mult înainte ca acest program să existe.
Deși nu este obligatoriu ca politicienii spanioli să aibă diplome universitare, există o presiune socială considerabilă pentru a demonstra competențele academice. Această tendință poate fi explicată prin evoluția societății spaniole, unde tot mai mulți tineri consideră studiile superioare ca fiind esențiale.
În trecut, mai mulți politicieni au fost implicați în scandaluri legate de diplome false, subliniind o problemă mai largă în politica spaniolă. Viceprim-ministrul Yolanda Díaz a comentat recent că aceste scandaluri reflectă o discuție mai amplă despre clasele sociale și accesul la educație, subliniind că „orice persoană poate fi politician” indiferent de titlurile pe care le deține.
