Dependenta de apă pentru răcirea reactoarelor nucleare a fost o problemă recurentă în Europa, având un impact semnificativ asupra producției de energie, în special în lunile de vară. Anul acesta, seceta severă și valurile de căldură din Europa au amplificat discuțiile despre adaptarea la aceste schimbări climatice.
În Ungaria, centrala nucleară de la Paks, cu o capacitate de doi GW, a fost nevoită să-și reducă producția la aproximativ 10% din capacitate, evitând astfel o închidere completă. Acum, aceasta funcționează la doar 25% din capacitate. În România, compania de stat Nuclearelectrica a oprit ultimul reactor funcțional din cauza insuficienței apei de răcire.
Energia nucleară este recunoscută pentru generarea de energie fără emisii de carbon, însă atât România, cât și Ungaria trebuie să găsească soluții pentru a reduce dependența de nivelul apei fluviului. Diana Asrge-Vorsatz, profesor la Universitatea Central-Europeană, a subliniat că Europa Centrală și de Est devine tot mai uscată, cu o scădere a precipitațiilor și a umidității solului.
Inginerii din Ungaria au avertizat asupra posibilelor extremități în curgerea Dunării, iar guvernele din ambele țări caută soluții pentru a face față acestei crize. Premierul ungar a propus construirea unei structuri submersibile pentru a crește nivelul apei, în timp ce România își revizuiește planurile pentru centrala de la Cernavodă, având în vedere un proiect de 1,02 miliarde lei pentru a controla debitul apei.
Ambele țări se confruntă cu provocări legate de tehnologiile utilizate pentru răcirea reactorilor, România folosind tehnologia CANDU, în timp ce Ungaria se bazează pe reactoare de producție rusă. O alternativă propusă este utilizarea turnurilor de răcire umede, care necesită mai puțină apă.
În concluzie, atât România, cât și Ungaria trebuie să adopte strategii inovatoare pentru a asigura funcționarea centralelor nucleare în condiții de secetă extremă, în timp ce contribuie la reducerea emisiilor de carbon.
